Dintre lucrurile pe care ți le-ai propus la început, unele le-ai obținut, iar altele nu. Unele ți le aduci aminte cu plăcere, iar altele cu mâhnire. Dacă este posibil, recuperează lucrurile pe care ai eșuat să le obții. Nu trebuie să dăm înapoi atunci când ne angajăm în cea mai mare luptă, ci trebuie să fim pregătiți să îndurăm lovituri. Această luptă care ni se așterne în față nu este precum trânta sau pancrațiul, unde și învingătorul și cel învins pot sau nu să aibă mari merite, sau pot avea noroc sau ghinion. Această luptă este chiar pentru noroc și fericire.
În această competiție, chiar dacă cedăm pe moment, nimeni nu ne poate împiedica să reluăm lupta și nici nu trebuie să așteptăm patru ani ca la jocurile olimpice. De îndată ce te-ai redresat și ți-ai revenit, poți reînnoi lupta cu aceeași vigoare ca înainte. De câte ori cedezi, poți să reîncepi lupta. Iar odată ce vei obține victoria, va fi ca și cum nu ai fi cedat niciodată. Numai să nu începi să-ți faci un obicei din a ceda și să nu începi să găsești o plăcere în asta. Să nu ajungi ca un atlet prost care participă la jocuri numai pentru a pierde de fiecare dată, precum prepelițele care au fugit.
“Impresia unei fete frumoase mă copleșește. Ei, parcă e prima oară când mi se întâmplă asta?“, “Sunt nerăbdător să caut vină altuia. Doar am mai făcut asta și deunăzi“ ne spui tu, de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Ca și cum cineva ar răspunde unui doctor care tocmai i-a interzis să meargă la băi, “Ce? Parcă nu am mai fost la băi până acum?“ Însă doctorul poate să-i răspundă “Și ce s-a întâmplat după ce ai fost la băi? Nu ai făcut febră? Nu te-a durut capul?“ La fel și tu, când ai căutat altuia vină, nu te-ai purtat precum un om răutăcios, precum un bârfitor mărunt? Nu ai întărit acest obicei prin acțiunile sale corespunzătoare? Când ai fost copleșit de impresia tinerei fete, ai scăpat nevătămat?
De ce îți cauți scuze prin purtarea ta anterioară? Mai degrabă ar trebui să ți le amintești, la fel cum un sclav își amintește loviturile de bici primite în trecut, și astfel să te abții de la asemenea greșeli în viitor. Pentru sclav durerea păstrează amintirea trează. Dar în cazul tău, unde este durerea, unde este pedeapsa? Când ai obținut tu obiceiul să te ferești de faptele rele?