Dificultățile arată ce fel de om ești. Așadar când o dificultate se abate asupra ta, adu-ți aminte că Zeul, precum un antrenor de luptători, te-a potrivit cu un adversar dur. “De ce?” ai putea întreba. Pentru ca să devii învingător la Olimpia; iar asta nu se obține fără sudoare. După părerea mea, niciun alt om nu a întâlnit vreo dificultate mai profitabilă, cu condiția să alegi să te folosești de ea precum un atlet care înfruntă un tânăr adversar.

    Acuma te trimitem ca iscoadă la Roma, dar niciun om nu trimite o iscoadă lașă, care, imediat ce a auzit un zgomot sau a văzut o umbră, se întoarce fugind panicat și raportează că dușmanul este aproape. Astfel și tu dacă vei veni înapoi și ne vei spune “Lucrurile la Roma sunt înfricoșătoare! Moartea, exilul, calomnia, sărăcia sunt îngrozitoare! Fugiți prieteni, inamicul este aproape!”, noi vom răspunde “Du-te, vorbește în numele tău! Singura noastră greșeală este că am trimis o asemenea iscoadă.”

    Diogene, care a fost trimis ca iscoadă înaintea ta, a adus alte vești. El spune că moartea nu este un rău, deoarece nu este un lucru josnic. El spune că faima este larma nebunilor. Și ce spune această iscoadă despre durere, despre plăcere sau sărăcie? “Să fii dezbrăcat este mai bine decât orice robă purpurie, pământul tare este cel mai comod pat.” Și aduce ca dovadă pentru fiecare afirmație propriul său curaj, liniștea, libertatea sa și înfățișarea sănătoasă și bine legată a corpului său. El spune “Nu este niciun dușman aproape, pretutindeni este pace.” Cum așa Diogene? “Vezi, răspunde el, dacă sunt lovit, dacă am fost rănit sau dacă am dat bir cu fugiții?” Așa trebuie să fie o iscoadă. Dar tu vii și ne spui așa și pe dincolo. Nu mai bine te întorci înapoi și vei vedea lucrurile mai clar dacă lași deoparte frica?

    “Ce ar trebui să fac atunci?” Ce faci când părăsești un vas? Iei cu tine cârma și vâslele? Ce iei cu tine? Doar ce este al tău, butelcuța ta și desaga ta. Dacă acuma știi ce este al tău, nu o să pretinzi niciodată ce este al altora. 

    Împăratul poate să spună: “Dezbracă veșmintele de senator!” 

    Uite, îmi pun veșmintele de ordin ecvestru.

    “Dezbracă-le și pe acelea!”

    Uite, rămân numai cu toga.

    “Dă jos și toga!”

    Uite, sunt dezbrăcat complet.

    “Dar înca îmi trezești invidia.”

    Ia atunci sărmanul meu corp. 

    Când la porunca unui om pot să-mi lepăd propriul meu corp, ce motive mai am să mă tem de acel om?

    “Dar un anume om nu-mi va lăsa moștenire averea sa.” Și? Am uitat oare că aceste lucruri nu sunt ale mele? Cum le considerăm proprietatea noastră? Precum un pat dintr-un han. Dacă hangiul, pe patul de moarte îți lasă patul, prea bine; dar dacă le lasă altuia, să le păstreze acela și tu caută alt pat. Iar dacă tu nu găsești nici unul, dormi pe pământ; dar dormi cu voie bună și sforăie liniștit. 

    Adu-ți aminte că tragediile au loc între bogați și regi și tirani. Niciun om sărac nu are vreun rol într-o tragedie, decât poate în cor. Regii încep în prosperitate: “Împodobiți palatul cu ghirlande”. Apoi prin al treilea sau al patrulea act strigă deznădăjduiți “O Cithaeron, de ce m-ai primit?” Sclavule, unde îți sunt coroanele și diadema? Nici gărzile nu te mai pot ajuta acum. Atunci când te apropii de o asemenea persoană, amintește-ți că te apropii de un personaj dintr-o tragedie, nu doar un actor, ci Oedip însuși. Dar tu spui “Acest om este fericit, căci umblă peste tot cu alai” Și eu pot să mă alătur mulțimii și astfel voi avea un alai cu care să mă plimb. 

    În concluzie, amintește-ți că ușa este deschisă. Nu fi mai laș decât copiii. Așa precum ei spun “Nu mă mai joc!”, atunci când un lucru nu le mai convine, la fel și tu, când lucrurile îți par că au ajuns în acel punct, spune “Nu mă mai joc” și du-te. Însă dacă rămâi, nu te mai plânge.