Dacă ceea ce spun filosofii este adevărat, atunci acțiunile oamenilor pornesc dintr-o singură sursă: percepția lor. Astfel, atunci când ești de acord cu ceva este datorită percepției că este așa, când nu ești de acord este datorită percepției că nu este așa și când îți suspenzi judecata este datorită percepției că lucrurile sunt incerte. La fel și impulsul către un anumit lucru se trage din percepția că acel lucru este folositor și este imposibil să judeci un lucru ca fiind folositor și să-ți dorești altceva sau să judeci un lucru ca fiind potrivit și să te îndrepți către un altul. Dacă toate acestea sunt adevărate, de ce suntem supărați pe toată lumea?

    “Dar ei sunt hoți și tâlhari!”

    Ce vrei să spui prin hoți și tâlhari? Ei sunt rătăciți și nu știu ce este binele și răul. Ar trebui să fim supărați pe ei sau să îi compătimim? Arată-le unde greșesc și vei vedea că vor înceta să greșească. Dacă nu văd unde greșesc, nu vor avea nimic superior opiniei prezente.

    “Nu trebuie atunci să eliminăm acest hot și acest desfrânat?” 

    În niciun caz nu vorbi așa, ci mai degrabă astfel: “Nu ar trebui să eliminăm acest om care a greșit și s-a înșelat în legătură cu cele mai importante lucruri, nu în ceea ce privește facultatea vederii care distinge între alb și negru, ci în facultatea care distinge între bine și rău?” Când grăiești astfel vei vedea cât de inuman este lucrul pe care-l afirmi, ca și cum ai spune “N-ar trebui eliminat acest om orb și surd?”

Dacă cel mai mare rău pentru un om este să fie lipsit de cele mai importante lucruri și cel mai important lucru pentru fiecare este o voință și o judecată corectă, de ce să fii supărat pe un om lipsit de acestea? Dacă chiar trebuie să întreții sentimente nefirești cu privire la necazul altuia, fie-ți milă de el mai degrabă decât să-l urăști. Abandonează această ușurință de a fi ofensat și de a urî. Abandonează acele cuvinte pe care cei mulți le rostesc, precum “acești idioți afurisiți și respingători”.

    Ai devenit așa înțelept deodată? Și de ce așa furios?

    De ce ne supărăm? Este deoarece punem o valoare prea mare pe lucrurile de care acești oameni ne despart. Încetează să-ți admiri propriile haine și nu o să mai fii supărat pe cel care ți le fură. Încetează să admiri frumusețea soției tale și nu o să mai fii supărat pe desfrânatul cu care te înșeală. Să știi că un hoț sau un desfrânat nu au nicio treabă cu lucrurile tale, ci numai cu acelea care aparțin altora și nu sunt în puterea ta. Dacă îndepărtezi aceste lucruri și le consideri ca și cum nu ar fi ale tale, pe cine mai poți fi supărat? Dar atâta timp cât prețuiești aceste lucruri, fii supărat pe tine însuți, nu pe cei care vor să te despartă de ele.

Privește astfel: tu ai haine frumoase, vecinul tău nu are, tu ai o fereastră și vrei să-ți aerisești hainele. Hoțul nu știe unde se găsește binele pentru om, dar se gândește, la fel ca și tine, că binele constă în a avea haine frumoase. Nu trebuie să vină să le ia? Dacă arăți o prăjitură unor persoane hulpave și te apuci să te îndopi cu ea, te aștepți ca ei să nu încerce să ți-o smulgă din mâini? Nu-i provoca, nu ține fereastra deschisă și nu-ți aerisi hainele.

    În ceea ce mă privește pe mine, ieri aveam o lampă din fier care o țineam lângă altarul închinat zeilor casei. Am auzit un zgomot la fereastră, am fugit să văd ce se întâmplă și am descoperit că lampa dispăruse. Apoi am reflectat că acela care a furat-o a cedat unui impuls previzibil. Și apoi? Mâine, îmi spun, o să cauți o lampă de lut, căci un om nu poate pierde decât lucrurile pe care le are. 

“Mi-am pierdut veșmântul.” Asta deoarece ai avut unul. “Am o durere de cap.” Ai o durere și în coarne? Atunci de ce ești tulburat? Căci nu pierdem și nu avem dureri de cap decât pentru acele lucruri care le deținem.

    “Dar tiranul va înlănțui.” Ce? Piciorul!

    “Dar el va tăia.” Ce? Capul!

Dar ce nu poate înlănțui sau tăia? Voința. De aceea anticii învățau preceptul “Cunoaște-te pe tine însuți!” Prin urmare, trebuie să ne instruim în lucrurile mărunte și pornind de la acestea să ne îndreptăm către cele mari. 

    “Am o durere de cap.” Nu spune: “Vai, sărmanul de mine!” 

    “Am o durere în ureche.” Nu spune: “Vai, sărmanul de mine!” 

Nu zic că nu ai voie să gemi sau să suspini, dar nu te văita înăuntru. Iar dacă sclavul tău se mișcă încet când îți aduce un pansament, nu striga cu o față chinuită: “Toată lumea mă urăște!” Căci cine nu ar urî un asemenea om? 

    Pe viitor, puneți încrederea în aceste principii și mergi liber și drept; nu încredințându-te în puterea corpului tău precum fac atleții. Căci un om nu ar trebui să fie invincibil în felul acesta, precum un măgar.

    Cine este invincibil? Este cel pe care nu-l tulbură niciun lucru independent de voința sa. Așadar, îl examinez în diverse împrejurări, precum aș observa un atlet. A ieșit învingător în prima rundă; prea bine! Să vedem în a doua rundă. Dar cum se descurcă pe arșiță? Sau la Olympia? La fel și în cazul nostru, îi oferi unui om bani și îi tratează cu indiferență. Ei bine, să presupunem că îi pui o fată tânără în cale, cum reacționează? Dar dacă nu-l vede nimeni? Dacă încerci să-l miști cu puțină reputație? Sau cu abuz, sau laude, sau moarte? Pe toate acestea le înfrânge. Și atunci când este arșiță, și dacă este băut, și atunci când este într-o dispoziție melancolică și dacă este adormit? El încă va birui. Acesta este un atlet invincibil.