Dacă un om se întâlnește frecvent cu alții pentru a discuta, pentru a petrece, sau, în general, pentru a socializa, va deveni precum ei sau îi va schimba pe ei după asemănarea sa. Dacă pui un cărbune stins lângă unul aprins, fie cel stins îl stinge și pe celălalt, fie se aprinde și el. Devreme ce pericolul este atât de mare, trebuie să avem grijă atunci când socializăm cu persoane neinstruite. Trebuie să ne amintim că este imposibil să te freci de un coșar fără să te murdărești cu funingine. Căci ce te faci dacă omul începe să vorbească despre gladiatori, sau despre cai sau atleți? Sau mai rău, dacă începe să bârfească oameni, cum că ăsta e bun și celălalt rău, sau că aici a procedat bine și dincolo rău? Și mai departe, ce te faci dacă este disprețuitor și batjocoritor sau dacă are o dispoziție răutăcioasă?
Este vreunul dintre noi la fel de iscusit precum un cântăreț, care odată ce pune mână pe o liră nu trebuie decât să-și treacă degetele peste corzile ei pentru a ști care sunt dezacordate și pentru a acorda instrumentul? Posedă cineva o putere precum cea a lui Socrate, care putea să-i atragă de partea sa pe toți cei pe care îi întâlnea în diverse situații? Cum ai putea avea o asemenea putere? Ca o consecință necesară a faptului că nu o deții, ești influențat de către cei lipsiți de educație.
De ce sunt ei mai puternici decât tine? Deoarece vorbele lor netrebnice vin din convingeri adevărate, pe când vorbele tale nobile vin doar de pe buze, lipsite de viață și de putere. De aceea lumea ascultă cu repulsie îndemnurile tale și vorbăria ta despre virtute, pe care le turui încoace și-ncolo. Astfel, cei lipsiți de educație au un avantaj asupra ta, căci peste tot convingerea adevărată este puternică și invincibilă.
Până când concepțiile nobile nu se fixează ferm în tine și până când nu dobândești puterea de a le păstra în siguranță, te sfătuiesc să ai grijă atunci când socializezi cu persoane neinstruite. Dacă nu ai grijă, în fiecare zi, ceea ce ai învățat în școală se va topi precum ceara lăsată la soare. Retrage-te deci din fața soarelui atâta timp cât concepțiile tale sunt de ceară.
Din acest motiv, filosofii ne recomandă să ne părăsim ținuturile natale, deoarece obiceiurile vechi sunt o piedică pentru noi și nu ne permit să începem să dobândim obiceiuri noi, și pentru că îndurăm cu greu să-i auzim pe alții spunând “Ia uite la dânsul, care era așa și pe dincolo, s-a făcut filosof acuma!“ La fel și doctorii, pe bună dreptate, îi trimit într-un ținut diferit și la un aer diferit pe cei care au boli persistente.
Adoptă obiceiuri noi, diferite de cele pe care le aveai. Fixează concepțiile tale și antrenează-te în ele. Dar tu nu faci asta, tu mergi la spectacole, la lupte cu gladiatori, la gymnasiumul acoperit, la stadion. De acolo te întorci înapoi aici, apoi mergi iarăși în acele locuri, și așa rămâi neschimbat. Astfel, nu dobândești niciun obicei bun, nu ești atent și nu ai grijă de tine. Nu te supraveghezi și nu te întrebi “Cum mă descurc cu impresiile care mi se prezintă? În armonie cu natura sau nu? Le răspund așa cum trebuie sau nu? Le spun eu acelor lucruri independente de voință că nu reprezintă nimic pentru mine?“ Dacă încă nu ai ajuns la această dispoziție, atunci ferește-te de vechile obiceiuri și ferește-te de oamenii neinstruiți, dacă vrei să începi în sfârșit să devii mai mult decât un simplu ignorant.