Nu te minuna că alte animale au asigurate toate lucrurile necesare pentru nevoile trupului. Nu numai ce să mănânce și să bea, dar și un pat în care să doarmă. Și nu au nevoie nici de încălțări, așternuturi sau haine, în timp ce noi avem nevoie de toate aceste lucruri. Căci animalele nu au fost făcute pentru ele însele, ci pentru folosul altora. Astfel nu ar fi fost bine dacă ar fi fost create cu poveri suplimentare asupra lor. Reflectează asupra faptului că ar fi fost treaba noastră să ne îngrijim de aceste lucruri nu numai pentru noi, ci și pentru măgari sau oi, cu ce să le îmbrăcăm, să le încălțăm, sau ce ar trebui să mănânce și să bea. Precum soldații sunt gata să apară în fața comandantului încălțați, îmbrăcați și înarmați; căci ar fi un lucru straniu dacă un tribun ar trebui să încalțe și să îmbrace personal fiecare om din cohorta sa; la fel natura a creat animalele gata pregătite pentru treaba lor. Astfel, un copilaș cu un băț poate mâna o turmă.
Însă noi, în loc să fim recunoscători că nu trebuie să ne îngrijim de animale la fel ca de noi înșine, hulim și ne plângem de condiția noastră. Pe Zeus si toți zeii, oricare lucru din natură este îndeajuns pentru un om să perceapă providența Zeului, dacă acel om este modest și recunoscător. Și nu vorbesc de un lucru mare, ci de unul precum acesta: că laptele se produce din iarbă, brânza din lapte sau lâna din pielea animalelor. Cine a creat sau născocit asemenea lucruri? “Nimeni”, spui tu. Uluitoare ignoranță și nerușinare!
Să lăsăm deoparte lucrările naturii și să contemplăm actele sale incidentale. Există ceva mai nefolositor decât părul de pe bărbie? N-a folosit natura chiar și acest păr în cel mai potrivit mod cu putință? Nu cu ajutorul acestuia a deosebit ea între bărbat și femeie? Nu este în natura bărbatului să proclame de la distanță: “Sunt bărbat! Astfel să te apropii de mine și astfel să mi te adresezi. Nu căuta altceva, uite semnul!”? Pe de altă parte, în cazul femeilor, natura a amestecat o nota mai delicată în vocea lor și le-a lipsit de păr pe bărbie. Cum? Tu spui că făpturile ar fi trebuit lăsate fără semnele care fac diferența între ele și fiecare dintre noi să fie obligat să proclame: “Sunt bărbat!” Dar nu este acest semn frumos și magnific și nobil? Cu mult mai frumos decât creasta cocoșului, cu mult mai magnific decât coama leului! Din aceasta cauză trebuie să păstrăm semnele pe care Zeul le-a lăsat. Să nu le abandonăm si nici să nu confundăm, atât cât este în puterea noastră, deosebirile dintre sexe.
Și sunt acestea singurele lucrări ale Providenței în noi? Nu sunt cuvinte suficiente sa le lăudăm și să le arătăm valoarea. Căci dacă am înțelege lucrările Providenței, nu ar trebui să facem altceva, în public sau în privat, decât să cântăm imnuri și să aducem laudă Zeului. Nu ar fi potrivit să cântăm imnuri Zeului, atunci când muncim pământul sau când mâncăm? “Mare este Zeul care ne-a dat instrumente să cultivăm pământul, mare este Zeul care ne-a dat mâini, stomac, puterea de a înghiți, puterea de a crește fără a percepe acest lucru sau de a respira în timpul somnului.” Asta ar trebui să cântăm în fiecare clipă, iar cel mai mare și mai divin imn să-l cântăm pentru facultatea de a înțelege aceste lucruri și de a le folosi într-un mod potrivit.
Cum mulți dintre voi orbecăiți, nu trebuie să fie un om care să îndeplinească această datorie și, în numele tuturor, să înalțe un imn Zeului? Ce altceva pot face eu, un bătrân șchiop, decât să aduc laudă Zeului? Dacă aș fi fost o privighetoare, aș fi jucat rolul unei privighetori, dacă aș fi fost lebădă, al unei lebede. Dar cum sunt o creatură rațională, trebuie să aduc laudă Zeului. Aceasta este treaba mea și o fac. Nu voi abandona acest post atâta vreme cât îmi este îngăduit să-l păstrez. Și vă îndemn și pe voi să vă alăturați în acest cânt.