Când unele persoane aud pentru prima oară aceste principii: că omul trebuie să fie statornic și că voința este liberă prin natura sa și nu poate fi constrânsă, în timp ce toate celelalte lucruri, fiind subordonate altora, sunt supuse piedicilor și constrângerilor; ei presupun că trebuie să stăruiască în fiecare hotărâre pe care au luat-o, fără să se abată de la ea. Însă, în primul rând, hotărârea pe care ai luat-o trebuie să fie corectă. 

    Și eu doresc un corp puternic, însă acea putere care există într-un corp sănătos, de atlet. Dacă îmi este evident că tu prezinți acea putere specifică unui om înverșunat și că te mândrești cu ea, îți voi spune “Omule, caută un medic. Aceasta nu este putere, ci slăbiciune.“

    Să vă prezint un alt mod în care aceste principii sunt înțelese greșit de către unii. Un prieten al meu s-a hotărât, fără un motiv întemeiat, să se sinucidă prin înfometare. Am auzit de asta când era deja în a treia zi de când nu mai mânca, și am mers să-l întreb ce s-a întâmplat.

    “Am luat o hotărâre“, mi-a răspuns el.

    Totuși spune-mi ce te-a convins să hotărăști asta? Căci dacă ai hotărât corect, vom sta aici lângă tine și te vom ajuta să părăsești viața aceasta. Însă dacă ai luat o hotărâre irațională, renunță la ea.

    “Dar trebuie să stăruim în hotărârile pe care le luăm.“

    Ce faci, omule? Nu trebuie să stăruim în toate hotărârile, doar în cele corecte. Dacă ești convins că acuma este noapte, nu-ți schimba părerea, chiar dacă asta ți se pare potrivit, ci insistă în continuare că “trebuie să stăruim în hotărârile luate.“

    Nu începi prin a construi o fundație? Întâi trebuie să cercetezi dacă o hotărâre este corectă sau greșită, și abia apoi să adaugi peste ea fermitate și statornicie. Dacă tu construiești o fundație putredă și sfărâmicioasă, nu o să ți se dărâme sărmana ta casă? Cu atât mai repede se va dărâma, dacă materialele pe care le așezi peste fundație sunt dintre cele mai solide.

    Fără un motiv întemeiat, vrei să iei dintre noi un om care ne este prieten și tovarăș. Vrei să lipsești cetatea, atât cea universală, cât și cea locală, de un cetățean al ei. Ca să-ți justifici crima și uciderea unui om care nu a făcut nimic rău, tu spui că este necesar să stărui în hotărârile luate. Și dacă ți-ar fi trecut prin cap să mă omori pe mine, ar fi fost necesar să stărui în hotărârea luată?

    Cu mare dificultate, am reușit să conving acel om să se răzgândească. Însă, în zilele noastre este cu neputință să convingi unii oameni. Așa am învățat ceva ce nu știam înainte și anume înțelesul proverbului care spune că nu poți schimba sau convinge un nebun. Sper doar să nu am niciodată un nebun înțelept ca prieten, căci nimic nu este mai dificil decât asta.

    “Am luat o hotărâre.“ Asta spune și un nebun, și cu cât este mai de neclintit într-o hotărâre greșită, cu atât mai mult spânz necesită.

    Un om bolnav, ar chema medicul și i-ar spune “Sunt bolnav, stăpâne, ajută-mă! Spune ce trebuie să fac, datoria mea este să te ascult.“ La fel și tu ar trebui să spui “Nu știu ce ar trebui să fac, dar am venit să învăț.“ În schimb, tu spui “Vorbește-mi despre alte lucruri, nu despre ăsta; despre ăsta am hotărât eu deja.“ Ce alte lucruri? Ce poate fi mai important sau mai folositor pentru tine decât să înțelegi că nu este de ajuns să iei o hotărâre și să fii de neclintit în ea? O asemenea încăpățânare ține de nebunie, nu de sănătate!

    “Prefer să mor, dacă mă împingi la asta!“

    Stai așa, omule! Ce s-a întâmplat?

    “Am luat o hotărâre.“

    Înseamnă că sunt norocos că nu ai hotărât să mă omori pe mine.

    “Nu primesc plată!“, spune altul. De ce? “Așa am hotărât.“ Stai liniștit, cu același avânt cu care acuma refuzi să primești bani, nimic nu te poate împiedica în viitor să ceri bani și să spui că așa ai hotărât. La fel cum într-un corp bolnăvicios, umorile înclină câteodată într-o parte, apoi în alta; și un suflet bolnăvicios, nu știi în ce direcție se va înclina. Însă când această înclinare într-o parte și alta este susținută și de avânt, atunci răul este fără de leac.