Un om venise să ceară sfaturi cum să se împace cu fratele său, care era supărat pe el. Epictet i-a spus: Filosofia nu promite să asigure omului lucruri externe. Dacă ar face asta, filosofia s-ar ocupa cu lucruri care nu fac parte din obiectul ei de studiu. Căci, așa cum materia unui tâmplar este lemnul sau a unui sculptor este bronzul, materia cu care se ocupă arta vieții este viața fiecăruia.
“Dar ce poți să-mi spui despre fratele meu?”
Asta ține de cum își guvernează el viața; pentru tine este un lucru extern, precum un teren, precum sănătatea sau reputația. Iar filosofia nu promite nimic cu privire la acestea. Ea spune: “Indiferent de împrejurări voi menține partea conducătoare în armonie cu natura.” Care parte conducătoare? “A lui, a celui care mă practică.”
“Atunci cum îl fac pe fratele meu să nu mai fie supărat pe mine?”
Adu-l la mine și îi voi spune lui. Însă despre mânia lui nu am nimic să-ți spun ție.
“Atunci învață-mă cum pot rămâne eu în armonie cu natura, chiar dacă fratele meu nu se va împăca cu mine” a spus omul.
Nimic important nu este produs deodată, răspunde Epictet, nici măcar un ciorchine de struguri sau o smochină. Dacă vii și-mi ceri o smochină îți voi răspunde că necesită timp. Lasă-i timp să înflorească mai întâi, apoi să producă rod, iar abia apoi să se coacă. Dacă fructul unui smochin nu se produce deodată, într-o oră, tu vrei să stăpânești fructele minții așa repede și ușor? Îți spun să nu te aștepți la așa ceva.