Cineva a întrebat cum poate fi un om convins că toate acțiunile sale sunt sub privirea Zeului. Epictet l-a întrebat: Nu crezi că toate lucrurile sunt unite între ele? “Ba da”. În acest caz, crezi că lucrurile pământești au o uniune naturală cu cele din cer și simt influența acestora? “Cred.”
De unde altundeva acea ordine perfectă, precum porunca Zeului? Când El poruncește plantelor să înflorească, înfloresc; când El poruncește plantelor să trimită lăstare, trimit lăstare; când le poruncește să producă fructe, produc fructe; când poruncește fructului să se coacă, acesta se coace; apoi când le poruncește fructelor să cadă, ele cad; când poruncește plantelor să-și lepede frunzele, își leapădă frunzele; și apoi când le poruncește să se strângă și să rămână inactive, plantele rămân inactive. De unde creșterea și descreșterea lunii, apropierea și retragerea soarelui, asemenea mari transformări și modificări văzute în lucrurile pământești? Sunt oare plantele și trupurile noastre intim legate cu întregul și nu sunt sufletele noastre mai strâns unite cu acesta? Sufletele noastre sunt strâns unite și legate cu Zeul, fiind părți ale Lui. Și nu percepe Zeul fiecare mișcare a acestor părți precum ar fi propria sa mișcare?
Reflectează asupra următoarelor: tu ești capabil să te gândești la administrația divină și asupra lucrurilor divine și, în același timp, să te gândești la treburile omenești. Simțurile și înțelegerea ta pot fi mișcate de zeci de mii de lucruri în același timp, iar asupra unora îți dai acordul, altele le respingi și asupra altora îți suspenzi judecata. Păstrezi în sufletul tău impresiile lăsate de atatea lucruri variate și, mișcat de către aceste impresii, formulezi noțiuni similare lucrurilor care au lăsat acele prime impresii. Poți astfel să reții numeroase cunoștințe și memoria a zeci de mii de lucruri. Și nu este Zeul capabil să supravegheze toate lucrurile, să fie prezent peste tot în același timp și să comunice cu toate?
Este soarele capabil să ilumineze cea mai mare parte a întregului si să lase atât de puțin neiluminat, doar acea parte care este ocupată de umbra pământului. Iar El, cel care a creat soarele, doar o mică parte a întregului, și îl face să se învârtă, nu are puterea să observe toate lucrurile?
“Dar eu nu pot înțelege toate aceste lucruri în același timp.”
Și cine ți-a spus ție că ai fi egal în puteri cu Zeus? Cu toate acestea, El a așezat lângă fiecare om un păzitor, daimonul acestuia, în grija căruia a fost încredințat omul, un păzitor care nu doarme niciodată și nu poate fi amăgit. În grija cărui alt paznic, mai bun și mai atent, ar fi putut el să ne El să ne încredințeze pe fiecare dintre noi? Când ai închis ușile și ai făcut întuneric înăuntru, amintește-ți să nu spui niciodată că ești singur, deoarece nu ești; Zeul este cu tine, și daimonul tău este cu tine, și ce nevoie au ei de lumină ca să te vadă? Acestui Zeu ar trebui să-i depui jurământ așa cum fac soldații în fața lui Caesar. Cei care sunt angajați pentru plata jură să nu pună niciun alt lucru înaintea siguranței lui Caesar. Iar tu, care ai primit daruri atât de multe și de mari, nu depui jurământ? Sau dacă ai jurat, nu-ți respecți jurământul? Ce jurământ să faci? Niciodată să nu fii neascultator, niciodată să nu aduci acuze, niciodată să nu cauți defecte în lucrurile care El ți le-a dăruit și niciodată să nu te răzvrătești atunci când trebuie să faci sau să suporți ceea ce este necesar. Este acest jurământ similar cu al soldatului? În jurământul lor, soldații jură să nu prefere alt om înaintea lui Caesar; în jurământul acesta omul se respectă pe el însuși înaintea altora.