Atunci când cineva a întrebat “Cum poate un om să ia masa astfel încât să mulțumească zeii?”, Epictet a răspuns: Dacă poți mânca cu grijă și gratitudine, dacă poți mânca echilibrat, temperat și cu decență, nu este acest lucru plăcut zeilor? Dacă ai cerut apă caldă și sclavul nu te-a auzit, sau auzindu-te ți-a adus apă călduță, sau dacă nici măcar nu este de găsit în casă, nu este plăcut zeilor să nu te superi și să nu izbucnești într-o pasiune?
“Dar cum poate cineva să îndure un asemenea sclav?”
Sclavule, nu poți să-l suporți pe fratele tău, care este vlăstar al lui Zeus, este născut din aceeași sămânță ca tine și cu care împarți aceeași origine divină? Dacă tu ai fost pus într-o poziție superioară, trebuie să te transformi într-un tiran? Să uiți cine ești și cine sunt cei peste care ești stăpân? Să uiți că ei sunt rudele tale, frații tăi, copii ai lui Zeus?
“Dar eu i-am cumpărat pe ei, nu invers.”
Nu vezi în ce direcție te uiți? Te uiți către pământ, către groapă, către acele legi mizerabile ale unor oameni morți, însă către legile lăsate de zei nu te uiți.