În ceea ce privește zeii, sunt unii care spun că nu există divin; alții spun că există, dar este inactiv, nepăsător și nu acordă atenție la nimic; al treilea grup spune că Zeul exista, dar se ocupă cu treburile importante și cu cele din ceruri, nicidecum cu ce se întâmplă pe pământ; al patrulea grup spune că El se ocupă și de cele pământești, însă numai la modul general și nu de fiecare lucru în particular. Există și al cincilea grup, din care fac parte Ulise și Socrate, care spun: “Nu fac niciun pas fără cunoștința Ta.”
Înainte de orice altceva, este necesar să investigăm fiecare dintre aceste opinii, dacă cele afirmate sunt adevărate sau false. Dacă nu există zei, atunci mai este țelul specific al omului să-i urmeze? Și dacă există, dar nu se ocupă cu nimic, mai este corect să-i urmăm? Dacă într-adevăr există și se ocupă de lucruri, dar nu există nicio comunicare între ei și oameni, nicio comunicare cu mine, cum ar mai fi corect să-i urmez? Înțeleptul, după ce a examinat toate aceste întrebări, își supune propria minte celui care administrează întregul, precum un bun cetățean se supune legilor cetății. Pentru cel care se instruiește, este necesar să-și abordeze educația cu aceste gânduri în minte: “Cum să-i urmez pe zei în toate? Cum să fiu mulțumit cu administrația divină? Cum să devin liber?”
Este liber acela pentru care fiecare lucru se întâmplă după propria voință.
“Vrei să spui că libertatea este nebunie?”
Cu siguranță nu, căci nebunia și libertatea sunt lucruri incompatibile. Când spui “aș vrea ca fiecare lucru să se întâmple după dorința mea, indiferent ce ar fi acel lucru” nu ești în toate mințile. Nu știi că libertatea este un lucru nobil și demn de considerație? Să-ți dorești ca lucrurile să se întâmple după dorința ta nechibzuită nu este un lucru nobil, ci unul dintre cele mai rușinoase.
Cum procedăm în gramatică? Îi scriu numele lui Dion cum mă taie pe mine capul? Nu, căci am fost învățat să aleg a-l scrie așa cum este corect. Cum procedăm în ceea ce privește muzica? În aceeași manieră. Și la fel procedăm în orice altă artă sau știință. Altfel nu ai avea niciun merit să cunoști ceva, dacă cunoașterea s-ar schimba după dorințele fiecăruia.
Atunci în acest domeniu, cel mai mare și mai important dintre toate, al libertății, îmi este permis să am capricii nechibzuite? În niciun caz! Să fii instruit în acest domeniu înseamnă să înveți să-ți dorești ca lucrurile să se împlinească după firea lor. Ce înseamnă după firea lor? Așa cum Zeul le-a dispus! Și El a stabilit vara și iarna, abundența și sărăcia, virtutea și viciul, și toate aceste lucruri contrare pentru armonia întregului. Fiecăruia dintre noi, El ne-a dăruit un trup, membrele acestuia, proprietăți și oamenii care ne însoțesc.
Ar trebui să abordăm educația amintindu-ne de această ordine a lucrurilor, nu cu gândul că am putea schimba constituția lucrurilor – pentru că aceasta nici nu este în puterea noastră și nici nu ar fi bine să fie – ci, având în vedere împrejurările care sunt și care au fost create de natură, pentru a ne păstra mintea în armonie cu lucrurile care se întâmplă. Căci, putem scăpa noi de oameni? Cum ar fi posibil? Iar dacă ne asociem cu ei, putem să-i schimbăm? Cine ne dă această putere? Și ce ne rămâne nouă, decât să descoperim metoda prin care să lucrăm cu ei? Trebuie să acționăm în așa fel încât să rămânem noi în armonie cu natura, în timp ce ei fac ceea ce li se pare lor potrivit.
Însă tu nu vrei să înduri și ești nemulțumit! Dacă ești singur îi spui pustietate; dacă ești împreună cu oameni îi numești hoți și escroci; cauți vină propriilor părinți și propriilor copii, fraților și vecinilor. Însă atunci când ești singur ar trebui să numești această condiție liniște și libertate și să te consideri asemenea zeilor. Iar atunci când ești împreună cu alții ar trebui să-i spui festival sau sărbătoare, nu mulțime, gloată sau gălăgie. În acest fel să accepți totul mulțumit.
Care este pedeapsa celor care nu acceptă? Pedeapsa lor este să fie așa cum sunt. Este un om neîmpăcat cu singuratatea? Lasă-l să rămână singur. Este un om nemulțumit cu părinții săi? Lasă-l să fie un fiu rău și să se plângă. Este un om nemulțumit de copiii săi? Lasă-l să fie un părinte rău.
“Aruncă-l în închisoare!” Ce închisoare? Este deja acolo, deoarece se află în acel loc împotriva voinței sale; iar acolo unde un om se află împotriva voinței sale, aceea este închisoarea sa. În acest fel, Socrate nu era în închisoare, deoarece el a ales să fie acolo.
“Trebuie ca piciorul meu să fie șchiop?” Nenorocitule, tu datorită unui amărât de picior găsești vină lumii? Nu vrei să-l cedezi de bunăvoie întregului? Nu vrei să renunți la el? Nu vrei să-l înapoiezi cu dragă inima celui care ți l-a dat? Ești contrariat și nemulțumit cu lucrurile stabilite de Zeus, pe care El le-a așezat și le-a pus în ordine împreună cu ursitoarele prezente la nașterea ta? Nu știi ce mică parte ești tu în comparație cu întregul? Mă refer în ceea ce privește trupul, deoarece în ceea ce privește rațiunea nu ești cu nimic inferior zeilor, fiindcă măreția acesteia nu se măsoară în lungime sau înălțime, ci prin gânduri. Nu vrei să alegi să-ți așezi binele acolo unde ești egal zeilor?
“Sărmanul de mine, uite ce părinți am!” Cum așa? Ți-a fost ție permis să alegi și să spui: “Fie ca acest bărbat să se împreuneze cu această femeie ca să mă nasc eu”? Un asemenea lucru nu ți-a fost permis, fiindcă este necesar ca părinții tăi să existe înainte, apoi să te naști tu. Ce fel de părinți? Așa precum erau. Dacă ei sunt așa precum sunt, nu ți-a fost dat ție niciun remediu pentru aceasta? Dacă nu ai cunoaște pentru ce scop posezi darul vederii, ai fi nefericit și mizerabil dacă ai închide ochii atunci când culori sunt aduse în fața lor. Și nu ești mai nefericit și mai mizerabil dacă nu știi că posezi măreția sufletului și noblețea spiritului pentru a înfrunta orice situație care se poate ivi? Îți sunt puse în față lucruri pe măsura puterii pe care o deții, dar tu neglijezi această putere tocmai atunci când ar trebui să o păstrezi trează și vigilentă.
Nu ar trebui mai degrabă să mulțumești zeilor pentru că te-au așezat deasupra lucrurilor care nu le-au lăsat sub controlul tău, și te-au lăsat răspunzător numai pentru acele lucruri care sunt sub controlul tău? Cât despre părinții tăi, zeii te-au lăsat liber de orice responsabilitate cu privire la cum sunt aceștia; la fel în ceea ce privește frații tăi, trupul tău și proprietățile tale, moartea și viața. Cu privire la ce anume te-au lăsat responsabil? Pentru acel lucru care este în totalitate în puterea ta, și anume cum să te folosești corect de impresii. De ce tragi după tine lucrurile pentru care nu ai fost lăsat responsabil? Așa îți creezi singur probleme.