Când îți slăbești atenția pentru puțin timp, nu-ți imagina că o poți recupera când vrei tu. Păstrează în minte faptul că eroarea ta de astăzi, din necesitate te pune într-o poziție mai grea în viitor. Căci în primul rând, cel mai important lucru este că ți se formează un obicei al neatenției și apoi un obicei de a amâna atenția. Astfel ajungi să amâni de azi pe mâine viața fericită și potrivită, viața trăită consecvent în armonie cu natura.
Dacă o asemenea amânare a atenției este benefică, atunci ar fi și mai benefic să o abandonezi cu totul. Însă dacă nu este benefică, de ce să nu-ți păstrezi atenția în mod constant? “Vreau să mă joc astăzi.“ Ce te împiedică să fii atent când te joci? “Vreau să cânt.“ Ce te împiedică să fii atent în timp ce o faci? Este o parte din viață exclusă? Există una în care atenția să nu conteze, sau care să fie îngreunată de atenție și care să devină mai ușoară prin neatenție? Există orice în viață care poate fi făcut cu ușurință de cei care nu sunt atenți? Tâmplarul își face treaba mai bine dacă nu este atent? Cârmaciul conduce mai bine corabia dacă este neatent? Este unul din micile acte ale vieții făcut mai ușor prin neatenție? Nu înțelegi că odată ce ți-ai lăsat mintea să zboare, pierzi puterea de a o chema înapoi, de a o întoarce către bună-cuviință, respect de sine și moderație? Trebuie să faci tot ceea ce-ți trece prin minte și să-ți urmezi înclinațiile?
“Atunci cu ce ar trebuie să mă ocup?“
În primul rând cu acele principii universale de care am vorbit. Pe ele trebuie să le păstrezi la îndemână, fără ele să nu dormi, să nu te trezești, să nu bei și să nu mănânci. Fără ele să nu interacționezi cu alți oameni. Principiile spun că nimeni nu poate controla voința altuia și că doar în voință se găsește binele și răul. Nimeni nu poate să-mi aducă un bine sau să mă implice în rău, doar eu însumi am autoritate asupra mea în acest domeniu. Atunci când le-am asigurat pe acestea, ce nevoie mai am să fiu tulburat de lucruri externe? De ce să-mi mai fie frică de tiran, boală, sărăcie sau injurii?
“Dar nu îi voi mai fi pe plac altuia.“
Și este asta treaba mea sau hotărârea mea?
“Nu.“
Atunci ce am eu cu asta?
“Dar este un om important.“
Asta este treaba lui și a celor care-l consideră important. Eu am doar Unul căruia trebuie să-i fiu pe plac, Unul căruia trebuie să mă supun și să-i dau ascultare, Zeul, și apoi mie. El m-a încredințat pe mine mie și mi-a lăsat voința supusă doar mie însumi. El mi-a lăsat reguli pentru a mă folosi în mod corect de ea. Când urmez aceste reguli în silogisme nu-l iau în seamă pe cel care mă contrazice, în premise variabile nu dau atenție altuia. Atunci de ce sunt contrariat dacă cineva mă contrazice în alte treburi mai importante? Care este motivul acestei tulburări? Nu este niciun alt motiv decât că nu sunt antrenat în acest domeniu. Căci în fiecare domeniu cel care deține știința este îndreptățit să disprețuiască ignoranța și pe ignorant. Acest lucru este valabil și în meserii la fel ca în orice domeniu. Ia orice cizmar sau tâmplar de exemplu, și vei vedea că râde cu dispreț de cei mulți, atunci când este vorba de meseria sa.
În primul rând trebuie să păstrăm aceste principii la îndemână și să nu facem nimic fără ele, păstrând sufletul îndreptat către această țintă. Să nu căutăm nimic din ceea ce este în afară, nimic din ceea ce nu ne aparține, așa cum a rânduit El, cel care deține puterea. Să urmăm doar ceea ce ține de voința noastră, iar pe toate celelalte doar în măsura în care ne este îngăduit. Apoi trebuie să ne amintim cine suntem, care este numele pe care îl purtăm și să încercăm să ne îndreptăm acțiunile pentru a se potrivi caracterului și posibilităților fiecărei relații în parte. Trebuie să ne gândim la următoarele: când este timpul potrivit să cântăm, când este timpul potrivit să ne jucăm și în prezența cui o putem face; ce este nepotrivit ocaziei respectiv, ca nu cumva tovarășii noștri să ne disprețuiască sau să ne disprețuim noi înșine; când să glumim și de cine putem să râdem; când să fim împăciuitori și cu cine. Într-un cuvânt, trebuie să ne gândim cum să ne păstrăm caracterul cuvenit în societate.
De fiecare dată când te vei îndepărta de la aceste principii, vei suferi o pierdere imediată, nu datorată unui lucru extern, ci provenind din propriul tău act.
Atunci? Este posibil să scăpăm în întregime de greșeală? Nu, acest lucru este imposibil. Însă este posibil să ne îndreptăm mintea în mod constant către evitarea greșelilor. Trebuie să fim mulțumiți dacă, neretrăgându-ne atenția de la asta, putem să scăpăm doar de câteva greșeli, nu mai multe.
Așa cum stau lucrurile în momentul de față, când tu spui “De mâine voi fi atent“, de fapt spui “Astăzi voi fi nerușinat, deplasat, josnic. Va fi în puterea altora să-mi provoace supărări. Astăzi voi întreține furie și invidie.“ Privește câte rele îți îngădui. Nu! Dacă este bine să fiu atent mâine, atunci este cu atât mai bine să încep de astăzi. Dacă este benefic mâine, atunci este cu mult mai benefic începând de azi. Așa vei fi capabil să faci același lucru mâine și nu-l vei amâna pe poimâine.