Toate greutățile și încurcăturile oamenilor au legătură cu lucrurile externe. “Ce să mă fac? Cum? Ce o să se întâmple? Oare ce voi păți?“ Toate acestea sunt vorbele celor care se îndreaptă către lucruri care nu sunt în puterea voinței. Căci cine se întreabă “Cum să nu îmi dau acordul la ceva fals? Cum să nu mă îndepărtez de la adevăr?“ Dacă un om are o asemenea dispoziție corectă încât să se teamă de acestea din urmă, îi voi reaminti “De ce te temi? Poți să fii sigur că asta este în puterea ta. Nu te grăbi să-ți dai acordul înainte să aplici regulile prescrise de natură.“

    Iar dacă un om se teme, în ceea ce privește dorința, ca nu cumva să eșueze în scopul său și să rateze ținta, sau în ceea ce privește aversiunea, ca nu cumva să cadă în cele pe care vrea să le evite; în primul rând îl voi săruta, deoarece și-a îndreptat gândurile către treaba sa și către adevăratul său sine, și a lăsat deoparte lucrurile pentru care alții se emoționează sau se îngrozesc. Apoi îi voi spune “Dacă cauți să nu eșuezi în a obține ce dorești și să nu cazi în ce vrei să eviți, nu-ți dori nimic din ceea ce aparține altora și nu încerca să eviți ce nu este în puterea ta. Dacă nu urmezi această regulă, inevitabil vei eșua în ceea ce dorești și vei cădea în ceea ce vrei să eviți.“ Unde este dificultatea dacă procedezi așa? Ce loc mai este pentru cuvinte precum “Cum va fi?“, “Ce se va întâmpla?“ sau “Mă tem că voi păți una sau alta“.

    Ce urmează să se întâmple nu este independent de voință?

    “Ba da.“

    Adevărata natură a binelui și a răului nu se regăsește în lucrurile care țin de voință?

    “Ba da.“

    Atunci este în puterea ta să te folosești în mod natural de orice se întâmplă. Cine te poate împiedica?

    “Nimeni.“

    Nu mai spune “Ce se va întâmpla?“. Căci orice ar fi, îl vei folosi bine și deznodământul va fi fericit. Ce ar fi devenit Hercule dacă și-ar fi spus “Cum să fac să nu-mi apară în cale un leu uriaș, sau un mistreț uriaș, sau oameni sălbatici?“ Ce îți ție pasă de astea? Dacă un mistreț uriaș îți apare în cale, vei avea de dus o luptă mai mare. Dacă oameni răi îți apar în cale, vei scăpa lumea de oameni răi.

    “Dar dacă voi muri?“

    Vei muri un om bun, făcând un lucru nobil. De vreme ce cu siguranță vom muri, din necesitate omul va fi găsit făcând ceva atunci, fie muncind pământul, fie săpând, fie făcând negoț, fie servind ca și consul, fie suferind de indigestie sau diaree.

    Ce îți dorești tu să faci atunci când vei muri? Eu unul nu-mi doresc să fiu găsit făcând nimic altceva decât ceea ce îi aparține omului, ceva benefic, potrivit binelui comun, nobil. Dar dacă nu se poate să fiu găsit făcând lucruri mărețe, atunci măcar să fiu găsit făcând lucruri în care nu pot fi împiedicat, făcând ceea ce îmi este permis să fac, corectându-mă pe mine însumi, cultivând facultatea care se ocupă de impresii, muncind să mă eliberez de pasiuni, acordând fiecărei relații cu alții ceea ce i se cuvine; iar dacă sunt norocos, încercând să stăpânesc cel de-al treilea domeniu de studiu, cel care se ocupă cu formarea opiniilor sigure cu privire la lucruri.

    Dacă moartea mă va găsi ocupat cu asemenea lucruri, eu sunt mulțumit dacă pot să ridic mâinile către Zeu și să spun “Nu am neglijat facultățile pe care le-am primit de la Tine pentru a înțelege administrația Ta și pentru a o urma. Nu te-am dezonorat, atât cât mi-a stat mie în putere. Privește cum mi-am folosit percepțiile, privește cum mi-am folosit concepțiile primare. Ți-am căutat eu vreodată vină? M-am arătat vreodată nemulțumit de ceva sau mi-am dorit să fie altfel? Am greșit eu vreodată față de alții? Pentru ceea ce mi-ai dăruit, îți mulțumesc. Atât timp cât m-am folosit de ceea ce mi-ai dăruit, eu sunt mulțumit. Primește-le înapoi și așează-le unde este voia Ta. Căci ale Tale sunt toate, de la Tine le-am primit.“ Nu îți este deajuns să pleci având această stare de spirit? Ce viață este mai bună și mai potrivită decât a celui care gândește așa? Ce sfârșit este mai fericit?

    Însă pentru a ajunge aici, un om trebuie să îndure lucruri care nu sunt ușoare și să piardă altele la care nu este ușor să renunți. Nu poți să-ți dorești asta și în același timp să-ți dorești să fii consul; nu poți să-ți dorești asta și în același timp să-ți dorești să deții pământuri. Nu poți să fii preocupat și de tine și de sclavi în același timp. Dacă îți vei dori ceva ce aparține altuia, vei pierde ceea ce este al tău.

    Așa este natura lucrurilor, nimic nu este obținut pe degeaba. De ce te miri? Dacă dorești să fii consul trebuie să stai treaz nopțile, să te agiți, să săruți mâini, să te pierzi la porțile altora, să spui și să faci lucruri nedemne de un om liber, să trimiți daruri multora, să trimiți zilnic cadouri unora. Și ce obții pentru asta? Doisprezece mănunchiuri de nuiele și conduci un tribunal de trei sau patru ori, oferi jocuri în Circus și împarți mâncare în coșulețe. Dacă nu e așa, atunci să-mi arate cineva că este și altceva pe lângă acestea.

    Nu vrei să oferi nimic, nu vrei să depui niciun efort pentru a fi liber de pasiuni și tulburări, pentru a-ți asigura un somn liniștit atunci când dormi, pentru a fi cu adevărat treaz atunci când ești treaz, pentru a nu teme și a nu fi neliniștit cu privire la nimic? Dacă pierzi altele sau altul câștigă ce ai fi putut obține tu, atunci când ești ocupat cu acestea, te vei supăra pentru ceea ce s-a întâmplat? Nu vrei să pui în balanță ce primești în schimb și la ce renunți? Cât valorează ambele? Ai vrea să obții pe degeaba lucruri așa importante? Cum ai putea?

    O muncă nu are legătură cu cealaltă. Nu poți să te ocupi atât de lucruri externe, cât și de facultatea ta conducătoare. Dacă le vrei pe acelea, renunță la ea, altfel nu vei obține nici una, nici cealaltă, fiind tras în două direcții diferite. Dacă alegi facultatea conducătoare, renunță la celelalte.

    Uleiul va fi vărsat, mobila mea sărăcăcioasă se va destrăma, dar eu voi fi liber de pasiuni. Va fi un foc când eu nu sunt acasă și cărțile îmi vor arde, însă eu mă voi folosi de impresii în armonie cu natura.

    “Dar nu voi avea ce mânca.“

    Dacă sunt atât de ghinionist, moartea este adăpostul meu. Moartea este adăpost și refugiu pentru toți, astfel că nimic în viață nu este dificil. De îndată ce alegi, ai plecat și niciun fum nu te va mai deranja. Atunci de ce ești temător, de ce nu dormi nopțile? După ce socotești unde îți șade binele și răul, de ce nu-ți spui direct “Ambele sunt în puterea mea. Niciun om nu mă poate lipsi de bine, nici nu mă poate implica în rău. De ce să nu mă pun jos și să sforăi? Tot ce am este în siguranță. În ceea ce privește lucrurile care nu-mi aparțin, ele sunt preocuparea celui care le primește, după cum au fost împărțite de cel care deține puterea. Cine sunt eu să spun că le vreau așa sau altfel? Mi-a fost mie acordată puterea de a le alege? M-a făcut cineva administrator peste ele? Îmi sunt de ajuns acele lucruri care mi-au fost acordate în puterea mea. Le voi înfrumuseța cât pot eu de bine. Cât despre celelalte, să fie după cum este voia stăpânului lor.“

    Dacă un om are aceste gânduri în fața ochilor săi, mai stă treaz nopțile și se învârte încoace și-ncolo? Ce ar vrea? După ce să tânjească? După Patrocle, sau Antiloh sau Protesilau? Când a crezut el că vreunul dintre prietenii săi este nemuritor? Când și-a înlăturat din fața ochilor faptul că mâine sau poimâine, el sau prietenul său ar putea să moară? “Dar eu am crezut că va trăi mai mult decât mine și că va avea grijă de copilul meu“, spune el. Ai fost un prost pentru asta și te-ai gândit la lucruri care nu sunt certe. De ce nu dai vina pe tine pentru asta, în loc să stai să plângi precum o fată? “Dar îmi întindea masa să mănânc.“ Asta deoarece era în viață, prostule. Acum nu mai poate. Îți va întinde Automedon masa. Iar dacă moare și el, vei găsi pe altul. Dacă se sparge oala în care ți se gătește carnea, trebuie să rămâi nemâncat deoarece nu mai ai oala cu care erai obișnuit? Nu trimiți să se cumpere alta?

    “Necaz mai mare nu se putea abate asupra mea“, spune el.

    De ce este acesta necazul tău? Și tu, în loc să-l suporți și să-l înlături, dai vina pe mama ta că nu ți l-a prezis dinainte, ca să te fi apucat încă de atunci să bocești. 

    Ce părere ai? Nu crezi că Homer a scris toate acestea ca să învățăm că și pe aceia cu origini nobile, cei mai puternici și mai bogați, cei mai frumoși, nimic nu-i împiedică să fie cei mai amărâți și mai mizerabili, atunci când le lipsesc opiniile pe care ar trebui să le aibă?