Unii oameni au întrebat dacă instinctul social este inclus în natura omului. Nu cred că aceiași oameni ar pune la îndoială că iubirea de curățenie este inclusă în natura omului și că omul se distinge de animale prin aceasta. Atunci când vedem un animal curățându-se, suntem obișnuiți să spunem cu surprindere că se comportă asemenea omului. Pe de altă parte, dacă cineva dă vina pe un animal că este murdar, imediat ne grăbim să găsim o scuză acelui animal, spunând că doar nu este om. Așadar presupunem că este ceva superior la om, ceva ce am dobândit de la zei. De vreme ce zeii sunt prin natura lor puri și neîntinați, în măsura în care oamenii le sunt apropiați datorită rațiunii, și ei au o înclinație către puritate și curățenie. Cum este imposibil pentru om să fie în întregime pur, datorită elementelor din care este compus, rațiunea cu care a fost dăruit îl îndeamnă să iubească curățenia.
Prima și cea mai importantă puritate este cea care se află în suflet. La fel și în ceea ce privește impuritatea. Nu poți vedea impuritatea sufletului precum cea a corpului. Impuritatea sufletului o vei găsi în acele lucruri care îl fac murdar în ceea ce privește acțiunile sale. Acțiunile sufletului sunt impulsul de a acționa sau de a se înfrâna, dorința, aversiunea, planurile, scopul și consimțământul. Ce face sufletul murdar și impur în acțiunile sale? Nimic altceva decât hotărârile greșite. Prin urmare impuritatea sufletului este reprezentată de opinii greșite; iar purificarea sufletului se face fixând în el opinii corecte. Sufletul este pur atunci când deține opinii corecte, deoarece doar el este capabil să fie liber de tulburare și de corupere, în acțiunile sale.
Trebuie să muncim, pe cât se poate, pentru ceva asemănător și în ceea ce privește trupul. Este imposibil ca scurgerile nasului să nu curgă, atunci când există în corp. Pentru aceasta, natura ne-a dat mâini și nările însăși ca niște canale pe care să se scurgă aceste lichide. Dacă un om le trage înapoi, spun că nu face ceea ce ar trebui să facă omul. Este imposibil ca picioarele omului să nu fie noroioase și murdare atunci când acesta merge prin locuri murdare. Pentru asta, natura a făcut apă și mâini. Este imposibil ca unele mizerii să nu rămână între dinți după ce mănânci, de aceea natura ne spune să ne spălăm pe dinți. De ce? Pentru ca să fii om, nu porc sau sălbăticiune. Este imposibil ca transpirația și frecarea hainelor să nu lase o murdărie pe corp, care trebuie curățată. De aceea apă, ulei, mâini, prosop, strigil, săpun și câteodată alte mijloace, sunt necesare pentru a curăța corpul.
Tu nu faci asta. Fierarul înlătură rugina de pe unelte și are instrumente anume făcute pentru asta. Tu însuți îți speli farfuria atunci când mănânci, dacă nu ești în întregime mizerabil și murdar. Dar nu vrei să-ți speli trupul și să-l cureți?
“De ce?“
Îți voi repeta. În primul rând, ca să faci ceea ce îi este potrivit omului. Apoi, ca să nu-i deranjezi pe cei cu care te întâlnești. Faci ceva similar chiar și acum, deși nu ești conștient de asta. Crezi că ești vrednic să ai mirosul tău. Prea bine, fii vrednic să miroși. Crezi că și cei care stau lângă tine, care iau masa cu tine, care te sărută, merită să te miroasă? Du-te în pustietate, unde meriți să mergi, trăiește singur acolo și păstrează-ți mirosul pentru tine. Așa este drept, ca tu să te bucuri de murdăria ta de unul singur. Însă atunci când trăiești într-o societate, ce fel de caracter crezi că arăți atunci când te comporți așa necugetat și lipsit de considerație?
Dacă natura ți-ar fi încredințat un cal, l-ai fi tratat la fel de superficial și l-ai fi neglijat? Gândește-te că ți-a fost încredințat propriul tău trup, ca și cum ți-ar fi fost încredințat un cal. Spală-l, curăță-l, ai grijă de el astfel încât niciun om să nu fie nevoit să se ferească de el sau să-l evite. Cine nu evită un om murdar, un om puturos, un om cu tenul stricat, la fel cum ar evita un om mânjit cu bălegar? Mirosul unuia este din afară, așezat pe el, însă mirosul celuilalt este datorat lipsei de îngrijire, vine dinăuntru și este asemănător unui cadavru în putrefracție.
“Dar și Socrate se spăla rar.“
Da, însă trupul său era curat și luminos. Era atât de agreabil și de plăcut, încât cei mai frumoși și cei mai nobili îl iubeau și doreau să stea lângă el, mai degrabă decât lângă aceia care aveau cele mai atrăgătoare trăsături. Era în puterea sa să nu folosească baia și să nu se spele, dacă ar fi ales. Și cu toate acestea, băile sale rare erau folositoare.
Aristofan spune “Oamenii palizi, care merg desculți, la ei mă refer“. Dar Aristofan spune despre Socrate și că acesta călca pe aer și că fura haine din palestră. Însă toți ceilalți care au scris despre el depun mărturie că nu era așa. Ei spun că nu era plăcut doar să-l asculți, ci și să-l vezi. Și același lucru îl scriu și despre Diogene.
Nu trebuie să alungăm oamenii de la filosofie, nici măcar prin înfățișarea noastră fizică. La fel ca în alte lucruri, filosoful trebuie să se arate plăcut și liniștit, și în cele ce țin de trupul său. “Vedeți, oameni buni, nu am nevoie de nimic și nu doresc nimic. Sunt fără casă, fără oraș, în exil, dacă așa e să fie. Fără adăpost, eu trăiesc netulburat și mai fericit decât toți cei bogați și de viță nobilă. Priviți la sărmanul meu trup și veți vedea că nu este distrus de modul meu de viață.“ Însă dacă îmi spune acestea un bărbat care are fața și ținuta unui condamnat, ce zeu mă poate convinge să mă apropii de filosofie, dacă asta face ea dintr-un om? Dimpotrivă, chiar dacă m-ar face un om înțelept, nu m-aș mai apropia de ea.
Aș prefera ca un tânăr care face primii pași către filosofie, să vină la mine cu părul tuns și îngrijit, decât cu el murdar și dezordonat. Căci așa aș vedea în el o anumită opinie despre frumos și o dorință către frumusețe. Își îndreaptă eforturile acolo unde presupune el că o găsește. Pe el nu ar trebuie decât să-l îndrept în direcția corectă și să-i spun “Tinere, cauți frumusețea, și bine faci. Să știi că ea crește din acel loc unde se găsește rațiunea. Caut-o acolo unde se află impulsul de a acționa și impulsul de a te înfrâna, unde se găsește dorința și aversiunea. Căci asta ai în tine superior altor lucruri. Sărmanul tău trup nu este decât lut. De ce muncești la el în zadar? Dacă nimic altceva nu o va face, timpul te va învăța că trupul nu este nimic.“
Însă dacă un om vine la mine mânjit cu mizerie, murdar, cu barba până la genunchi, ce îi pot spune? Prin ce fel de asemănare pot să-l conduc în direcția corectă? S-a ocupat el cu ceva asemănător frumuseții, ca să-l pot îndrepta spunându-i “Frumusețea nu se găsește aici, ci dincolo“? Ar trebui să-i spun că frumusețea nu înseamnă să fii mânjit cu noroi, ci că se găsește în partea rațională? Are el vreo dorință către frumusețe? Arată vreun semn? Du-te și vorbește cu un porc, și spune-i să nu se mai tăvălească prin noroi.
Ăsta este motivul pentru care vorbele lui Xenocrate l-au mișcat pe Polemon. Acesta, de vreme ce era un iubitor al frumuseții, a venit purtând cu sine o atracție către frumusețe, chiar dacă o căuta în locuri greșite.
Natura nu a creat murdare nici măcar animalele care trăiesc alături de om. Se tăvălește vreun cal în noroi? Sau un câine bine-crescut? Dar porcul, gâsca cea murdară, viermii sau păianjenii o fac, deoarece sunt animale mai îndepărtate de comuniunea cu oamenii. Tu fiind om, alegi să nu fii precum animalele care trăiesc pe lângă oameni, ci să fii precum un vierme sau un păianjen? Nu vrei să te speli câteodată? Fă-o așa cum alegi tu. Dacă nu vrei să te speli cu apă caldă, spală-te cu apă rece. Nu vrei să cureți murdăria de pe trupul tău? Nu vrei să vii curat, astfel încât cei cu care te asociezi să aibă o plăcere atunci când sunt cu tine? Vii cu noi în această stare, mânjit cu salivă și muci, chiar și în temple, acolo unde nu este permis să scuipi sau să-ți sufli nasul.
Crezi că spun că un om trebuie să se împopoțoneze? Departe de mine! Un om trebuie să împodobească ceea ce a primit de la natură: facultatea sa rațională, opiniile și acțiunile sale. Iar de corp să se ocupe doar atâta cât ține de curățenie, doar cât să nu ofenseze pe alții. Însă ție dacă ți se spune că nu trebuie să porți purpură, îți rupi mantaua de pe tine și o mânjești cu noroi. Te întrebi cum să păstrezi o manta frumoasă? Ai apă omule, spal-o!
Avem aici un tânăr care merită să fie îndrăgit. Avem aici un bătrân demn să îndrăgească și să fie îndrăgit înapoi, unul căruia alți oameni îi pot încredința copiii lor pentru a fi instruiți, la care vin tinere sau tineri, după cum e cazul. Pentru ce? Ca să le predea lecții dintr-un grajd cu miros de bălegar? În niciun caz!
Fiecare deviație pornește din ceva ce este în natura omului, dar asta este foarte departe de natura umană.