Dacă în munca noastră, am fi la fel de harnici și serioși precum sunt bătrânii din Roma în preocupările lor, poate am reuși și noi să realizăm ceva. Am o cunoştință, un om mai în vârstă decât mine, care acum este supraveghetor al comerțului cu cereale în Roma. Trecând pe aici, pe când se întorcea înapoi din exil, mi-a povestit viața sa de până atunci și mi-a împărtășit planurile sale pentru viitor, spunând că tot ceea ce-l interesează este să-și petreacă restul vieții în pace şi liniște. “Deoarece puțin timp mi-a mai rămas” spunea el însuși.

    “Nu o să faci asta,” i-am spus, “căci imediat ce o să te apropii de Roma o să uiți tot ceea ce ți-ai promis. Iar dacă ți se va oferi șansa să fii admis în palatul imperial, o să mulțumești zeilor și o să te avânți cu energie către lucrurile pe care acuma spui că vrei să le lași în urmă.”

    “Epictet,” mi-a răspuns el, “dacă mă vei găsi că pun un singur picior în palat, poți să crezi despre mine ce vrei.”

    Ei bine, ce credeți că a făcut? Chiar înainte să ajungă la Roma, imediat ce a primit o scrisoare de la Cezar, a uitat toate hotărârile luate și de atunci adună îndatoriri și afaceri una după alta. Mi-ar face plăcere să fiu acuma lângă el, să-i aduc aminte de lucrurile care le-a spus când a trecut pe aici și să adaug “Uite că sunt un profet mai bun decât tine!”

    Încerc eu să spun că este în natura omului să nu se preocupe de nimic? În niciun caz! Atunci ce ne împiedică pe noi să fim activi? Eu, de exemplu, imediat ce încep ziua mă gandesc la ce lecții îmi propun să citesc astăzi cu elevii mei; dar apoi îmi spun “Ce-mi pasă mie ce lecție voi discuta cu cutare elev? Mai întâi să mai dorm puțin.” 

    Și totuși cum se compară afacerile lor cu ale noastre? Dacă urmărești cu ce se ocupă ei o să observi diferența. Toată ziua discută, deliberează și negociază pentru un sac de cereale, un pogon de pământ sau alte asemenea lucruri. Este oare același lucru să primești o cerere care spune “Te rog să-mi aprobi un export de grâne” sau una care spune “Te rog sa înveți de la Chrysippus cum este lumea administrată şi care este poziția pe care creaturile raționale o au în lume; și să descoperi cine ești şi care este pentru tine natura binelui şi a răului.” Sunt aceste preocupări asemenea? Necesită ambele aceeași atenție? Este la fel de rușinos să o neglijezi pe una sau pe cealaltă?

    Și totuși, care este concluzia mea? Că noi, bătrânii, suntem indolenți și leneși? Nu, mai degrabă voi tinerii sunteți așa. Căci noi, bătrânii, când vedem tineri jucându-se și distrându-se, degrabă vrem să ne alăturăm jocului lor. Iar eu, dacă v-aş vedea dornici să vă aplecați asupra studiului, cu atât mai mult aş fi şi eu dornic să mă implic în preocupările voastre serioase.