Trebuie să avem fiecare opinie la îndemână atunci când este nevoie de ea: cu privire la masă atunci când luăm masa, cu privire la baie atunci când ne îmbăiem, cu privire la somn atunci când ne întindem în pat.
“Nu lăsa somnul să-ți închidă pleoapele grele,
Până ce nu ți-ai socotit faptele zilei.
Ce ai greșit? Ce ai făcut? Ce ai lăsat nefăcut?
Începând cu primul lucru, cercetează-le pe toate, iar apoi,
Pentru cele rele să te mustri, și pentru cele bune să te bucuri.“
Păstrează aceste versuri la îndemână, pentru a le folosi, nu pentru a le recita pe de rost, cum reciți un imn către Apollo.
De asemenea, în boală trebuie să avem la îndemână opinii cu privire la boală. Când ne îmbolnăvim nu trebuie să uităm și să abandonăm totul, spunând “Să nu am pace dacă voi continua cu filosofia. Trebuie să merg și să mă îngrijesc de trupul meu, ca să nu mă îmbolnăvesc.“ Ce înseamnă filosofia? Nu înseamnă să te pregătești pentru ce s-ar putea întâmpla? Nu înțelegi că ce spui de fapt este “Să nu am pace dacă voi continua să mă pregătesc să suport cu răbdare ce s-ar putea întâmpla“? Este ca și cum un atlet ar vrea să renunțe la pancrațiu pentru că a fost lovit. Acolo chiar este posibil să renunți și să scapi de lovituri, dar cu ce te ajută să renunți la filosofie?
Atunci când este încercat de necazuri, fiecare dintre noi ar trebui să-și spună “Pentru asta m-am pregătit. Pentru asta m-am antrenat.“
Zeul îți cere să dovedești că te-ai pregătit pentru luptă conform regulilor: că ai ținut dieta adecvată, că te-ai antrenat, că ai ascultat de antrenor. Te vei trage înapoi atunci când vine timpul să acționezi? Dacă acum este timpul pentru boală, treci prin boală așa cum trebuie. Dacă este timpul să-ți fie sete, suportă setea așa cum trebuie; dacă este timpul să-ți fie foame, suportă foamea așa cum trebuie. Nu este asta în puterea ta? Cine te poate opri? Doctorul te poate opri să bei, dar nu te poate împiedica să suporți setea așa cum trebuie; te poate opri să mănânci, dar nu te poate împiedica să suporți foamea așa cum trebuie.
“Dar nu mă pot ocupa de studiile mele!“
Sclavule, pentru ce studiezi? Nu pentru a fi fericit? Nu pentru a fi statornic? Nu pentru a-ți trăi viața în armonie cu natura? Ce te împiedică să-ți păstrezi facultatea conducătoare în armonie cu natura și atunci când ești bolnav? Aceasta este dovada, așa demonstrezi că ești filosof. Căci și boala face parte din viață, așa cum face parte mersul pe jos sau călătoriile pe mare sau pe uscat. Atunci când te plimbi, citești? Nu. Nici atunci când ești bolnav. Dacă mergi cum trebuie, ai îndeplinit ce ține de un om care se plimbă. Dacă suporți boala cum trebuie, ai îndeplinit ce ține de un om bolnav.
Ce înseamnă să suporți boala cum trebuie? Să nu aduci vină Zeului sau oamenilor, să nu fii distrus de ceea ce se întâmplă, să aștepți moartea cu noblețe și curaj, să faci ce ține de tine.
Atunci când te vizitează doctorul să nu te temi de ce are de spus. Dacă îți va spune că te faci bine, să nu te bucuri excesiv; căci ce este bine în asta? Ce bine ai deținut tu când erai sănătos? Și să nu fii descurajat dacă îți va spune că o duci rău; căci ce înseamnă asta? Înseamnă că se apropie despărțirea sufletului de corp. Ce este de speriat la asta? Dacă nu te apropii de acest moment acuma, nu te vei apropia de el altădată? Se va întoarce lumea cu susul în jos când vei fi mort? De ce cauți să-l lingușești pe doctor? De ce îi spui “Stăpâne, dacă îți face plăcere, fă-mă bine!“? De ce îi dai ocazia să se umfle în pene? De ce nu îi acorzi atenția care i se cuvine, la fel cum acorzi atenție pantofarului, în raport cu piciorul, sau zidarului, în raport cu casa. Tot așa, trebuie să-i acorzi doctorului ce i se cuvine, în raport cu sărmanul tău corp. Un corp care nu îți aparține și care nu este în natura sa decât un cadavru.
Acestea sunt lucrurile pe care omul trebuie să le îndeplinească când este bolnav. Dacă le îndeplinește, păstrează ceea ce îi aparține.
Nu este datoria filosofului să păzească lucrurile externe, precum vinul, uleiul sau corpul; ci să-și păzească facultatea conducătoare. Cum trebuie să se ocupe de lucrurile externe? Doar atât cât să nu fie nesăbuit în ceea ce le privește. Ce motiv îți mai rămâne să te temi sau să te înfurii pentru lucruri care nu-ți aparțin și care nu au importanță? Păstrează aceste două precepte la îndemână: primul că în afara voinței, nimic nu este bun sau rău, și al doilea că nu trebuie să cerem ca lucrurile să se întâmple așa cum vrem, ci noi să ne adaptăm la ce se întâmplă.
“Dar fratele meu nu trebuia să se comporte așa cu mine.“
Nu trebuia; dar este treaba lui să se ocupe de asta. Oricum s-ar comporta el față de tine, tu să te comporți cum trebuie față de el. Una este treaba mea, alta nu mai este treaba mea. Una nu poate fi împiedicată de către nimeni, cealaltă este supusă constrângerilor.