În toate lucrurile care sunt sau care se întâmplă în lume, este ușor să aduci laude Providenței, dacă ai aceste calități: capacitatea de a privi lucrurile în ansamblu și o atitudine recunoscătoare. Fără aceste calități, un om nu va reuși să vadă folosința lucrurilor; altul, chiar dacă o cunoaşte, nu va fi recunoscător. Dacă Zeul ar fi creat culorile, dar nu ți-ar fi dat ochi să le vezi, ce folosință ar mai fi avut ele? Nici una. Pe de alta parte, ce folos ar fi avut văzul fără obiectele asupra cărora ne aruncăm privirea? Nici unul. Să presupunem, că ar fi creat toate acestea, dar nu ar fi creat lumina? În acest caz culorile sau văzul nu ar fi fost de niciun folos. Cine este cel care a aranjat toate aceste lucruri compatibile între ele? Cine a potrivit sabia cu teaca și teaca cu sabia? Nimeni? Cu siguranță, însăși structura unor asemenea lucruri compatibile între ele ne îndreaptă către concluzia că acestea sunt opera unui artizan și nu au apărut accidental. Dacă o sabie și o teacă care se potrivesc demonstrează existența unui meșteșugar care le-a creat cu acest scop; atunci obiectele vizibile, văzul și lumina nu demonstrează același lucru? Existența femeii și a bărbatului, dorința fiecăruia dintre ei pentru uniune și puterea de a folosi organele adaptate pentru aceasta – nu demonstrează acestea existența unui Creator? Dar intelectul uman, capacitatea lui de a alege dintre nenumărate impresii, de a adăuga la ele sau de a le combina astfel încât să formeze anumite idei și concluzii? Nu sunt aceste lucruri îndeajuns pentru a stârni un om, pentru a-i aduce aminte că există un Creator? Dacă nu sunt de ajuns, atunci lăsați-i pe cei care cred asta să ne explice cum au apărut din întâmplare toate aceste lucruri minunate.
Și sunt aceste facultăți specifice doar oamenilor? Multe dintre ele da, mai exact facultățile de care are nevoie o ființă rațională; însă vei găsi și multe altele care le avem în comun cu animalele. Înțeleg acestea esența lucrurilor şi a întâmplărilor? Nu, căci a folosi este un lucru, iar a înțelege este altceva. Pentru animale este de ajuns să se folosească de impresiile care le primesc cu ajutorul simțurilor, însă omul trebuie să le şi înțeleagă. Este îndeajuns pentru animale să se hrănească și să bea, să doarmă și să se împerecheze, și să facă toate acele lucruri care sunt în natura lor. Însă pentru noi, care am primit și facultățile intelectuale, aceste lucruri nu sunt suficiente; căci dacă nu acționăm într-o manieră sistematică şi consistentă cu natura noastră, nu ne vom atinge adevăratul țel. Așa cum natura ființelor este diferită, la fel sunt scopul și țelul acestora. În acele animale a căror constituție este adaptată pentru folosința lucrurilor, aceasta este îndeajuns; dar acela a cărui constituție este adaptată atât pentru folosința cât și pentru înțelegerea lucrurilor, nu-și va atinge adevăratul scop fără exercițiul cuvenit al rațiunii. Așa Zeul a creat fiecare animal, unul pentru a fi hrană, altul pentru a trage în jug, altul pentru a produce lapte și altul pentru o altă asemenea folosință. Pentru asemenea scopuri ce nevoie au ele sa înțeleagă impresiile și să poată deosebi între ele? Dar Zeul l-a creat pe om pentru a fi martor al creației Sale, nu doar pentru a lua cunoștință ci și pentru a o interpreta. Din acest motiv ar fi rușinos pentru om să se mărginească la acele activități specifice animalelor; mai potrivit ar fi să înceapă cu acestea și să sfârșească cu ceea ce natura noastră cere; iar aceasta ne îndeamnă la contemplare și înțelegere, și la un stil de viață în armonie cu natura. Ia seama să nu-ți trăiești viața fără să fii martor al acestor lucruri.
Însă tu ai grijă să mergi la Olympia pentru a admira opera lui Phidias, și voi toți considerați o nenorocire să mori fără să vezi asemenea opere. Dar nu este nevoie să faci nicio călătorie, căci acolo unde te afli acuma eşti înconjurat de creația Zeului; și tu nu ai nicio dorință să o vezi și să o admiri? Nu vrei să înțelegi cine ești, pentru ce te-ai nascut şi pentru ce ai primit acest dar al vederii?
“Înțeleg, dar sunt atâtea lucruri grele și neplăcute în viață.”
Și nu vei găsi asemenea lucruri şi la Olympia? Nu te bate soarele? Nu ești înghesuit în mulțime? Nu este greu să găsești o baie decentă acolo? Nu te udă când plouă? Nu te deranjează toată larma, toate zgomotele? Cu toate acestea când compari toate aceste neplăceri cu măreția spectacolului alegi să le înduri şi să le accepți. Știind asta, nu realizezi că ai primit virtuți care să te ajute să înduri tot ce întâmplă? Nu ai fost înzestrat cu măreția spiritului, curaj sau răbdare? Știind acestea cum să mă îngrijorez cu privire la ce se poate întâmpla? Ce mă poate tulbura, încurca sau necăji? În loc să mă folosesc de aceste virtuți în scopul pentru care le-am primit, ar trebui să mă plâng și să jelesc toate întâmplările nefericite?
“Dar îmi curge nasul!”
“Şi pentru ce ai mâini sclavule? Nu pentru a-ți șterge nasul?”
“Este oare normal să fie asemenea lucruri precum boala în lume?”
“Asta-i bună! Nu este mai sănătos să-ți ștergi nasul decât să te plângi că-ți curge în primul rând?”
Ce crezi că ar fi devenit Hercule dacă nu ar fi fost niciun leu, hidră, cerb, vier sau oameni nedrepți și brutali pe care să-i alunge și să curețe lumea de ei? Ce ar fi făcut, dacă nu era nimic de felul acesta cu care să se lupte? Nu este clar că s-ar fi învelit în pături și ar fi dormit? Nici nu ar mai fi fost vreun Hercule, dacă toata viața și-ar fi petrecut-o în lux și în comoditate; și chiar dacă printr-un miracol ar fi fost același Hercule, ce nevoie ar mai fi fost de el? Și ce folos ar fi fost de brațele sale, de puterea sa, de răbdarea sa sau de noblețea spiritului său; dacă nu ar fi fost asemenea pericole care să-l testeze și să-l antreneze?
“Dacă n-ar fi existat, ar fi trebuit el să caute aceste posibilități de a se antrena și să aducă asemenea lei, hidre sau vieri în țara sa?”
Aceasta ar fi nebunie. Însă cum ei existau deja, acești monștri au avut scopul lor, anume de a ne arăta natura lui Hercule și de a-l antrena.
La rândul vostru, luați în considerare virtuțile cu care ați fost înzestrați și spuneți așa: “Trimite-mi, tu Zeus, ce încercări consideri necesare; căci am primit aceste înzestrări din partea Ta și puterea să fac față onorabil la orice se poate întâmpla.” În schimb, tu stai tremurând de frica a ceea ce s-ar putea întâmpla sau te plângi şi te lamentezi de cele ce se întâmpla, şi aduci vină zeilor. Căci ce altceva decât hulă poate produce un spirit de origine modestă? Și cu toate acestea, Zeul nu numai că ți-a dat aceste virtuți care să te ajute să suporți orice s-ar intampla fără a fi deprimat sau înfrânt; precum un adevărat tată, El ți-a dat aceste virtuți libere de orice constrângere, în întregime în puterea ta, fără a-şi păstra pentru El capacitatea de a te opri sau împiedica în exercitarea lor. Dar tu, ai primit aceste virtuți libere și în totalitate în puterea ta și nu folosești de ele; nu vezi ce ai primit și nici de la cine. Unii sunt orbi, necunoscând binefăcătorul lor. Alții, prin josnicia lor, caută vina Zeului. Totuși, eu sunt aici să-ți arăt că ai fost înzestrat cu resurse și daruri potrivite pentru un caracter nobil și curajos; arată-mi tu, dacă poți, ce argumente ai pentru a te plânge și pentru a aduce reproșuri.