“Sunt bolnav aici și vreau să merg acasă“, spunea un elev.

    Acasă presupun că nu ești supus bolilor. Nu te gândești că aici faci ceva pentru a corecta felul în care te folosești de voință? Căci dacă nu faci asta, atunci ai venit degeaba. Du-te acasă și vezi-ți de treburile tale de acolo! Dacă facultatea ta conducătoare nu poate fi păstrată în armonie cu natura, măcar pământurile tale să prospere. Vei câștiga bani, vei avea grijă de tatăl tău bătrân, vei frecventa întruniri și vei ocupa funcții publice, dar fiind prost, toate acestea le vei face prost. Dacă înțelegi că alungi opiniile greșite și adopți altele în locul lor, că îți îndepărtezi atenția de la lucrurile independente de voință către cele care țin de ea, că nu cauți motivul pentru care lucrurile merg prost la tatăl tău sau la fratele tău, ci la tine însuți; de ce încă mai ții cont de boală?

    Nu știi că boala sau moartea ne surprind întotdeauna făcând ceva? Pe fermier îl surprind muncind pământul, pe marinar îl surprind pe mare. Ce vrei să faci atunci când te vor surprinde pe tine? Este obligatoriu ca ele să te surprindă făcând ceva. Dacă există un lucru mai bun cu care să te ocupi atunci când te vor surprinde, fă acel lucru!

    Eu unul îmi doresc ca boala sau moartea să mă surprindă ocupat cu voința mea, îngrijind-o să fie netulburată, lipsită de piedici și de constrângeri, liberă. Vreau să fiu surprins făcând astfel de lucruri, să-i pot spune Zeului: “Ți-am încălcat eu poruncile? M-am folosit eu greșit de ceea ce mi-ai acordat? Am folosit eu greșit simțurile și principiile generale? Ți-am adus eu acuze vreodată? Am căutat eu vină administrației divine? Am fost bolnav când a fost voia ta; la fel au fost și alții, dar eu am fost mulțumit să fiu bolnav. Am fost sărac când a fost voia ta, dar am fost mulțumit și atunci. Nu am deținut funcții publice deoarece nu a fost voia ta. Nu mi le-am dorit. M-ai văzut vreodată nemulțumit de asta? Nu m-am îndreptat întotdeauna către tine cu bucurie, gata să urmez semnele și poruncile tale? Este acum voia ta să părăsesc comunitatea oamenilor? O părăsesc și îți aduc mulțumire că mi-ai permis să mă alătur ei, să îți admir lucrarea și să înțeleg administrația ta divină.“ Fie ca moartea să mă surprindă când am astfel de gânduri, când scriu sau citesc asemenea lucruri.

    “Dar mama nu este aici să-mi sprijine capul când sunt bolnav.“

    Du-te la mama ta, atunci. Căci ești vrednic să îți sprijine capul atunci când ești bolnav.

    “Dar acasă aveam un pat comod pe care să stau întins.“

    Du-te la patul tău. Bolnav sau sănătos, ești vrednic să te întinzi într-un asemenea pat. Nu rata toate lucrurile pe care le poți face acolo.

    Ce obișnuia Socrate să spună? “Precum un om este mulțumit îmbunătățind pământul său, iar altul calul său, și eu mă bucur zi de zi, făcându-mă mai bun.“ Mai bun în ce? Vorbe meșteșugite sau teorii sterile? Nici vorbă! 

    “Nu văd cu ce altceva se ocupă filosofii.“

    Ți se pare puțin lucru să nu cauți vină nimănui, nici Zeului, nici oamenilor? Să nu acuzi pe nimeni? Să fii mereu același, indiferent că vii sau pleci? Acestea erau lucrurile pe care le cunoștea Socrate, deși el spunea că nu cunoaște nimic și că nu învață nimic pe alții. Dacă cineva îi cerea să-l învețe vorbe meșteșugite sau teorii, îl ducea la Protagoras sau la Hippias; dacă cineva îi cerea zarzavaturi, îl ducea la grădinar. Care dintre voi are acest țel în viață? Dacă îl veți avea, veți fi mulțumiți și în boală și în foamete și în moarte. Dacă este printre voi cineva care a fost îndrăgostit de o fată frumoasă, știe despre ce vorbesc.