Diatribe - ...unele depind de noi, altele nu depind de noi

Diferența dintre un om obișnuit și un filosof este următoarea: primul spune “Vai de mine!“ și pune asta pe seama copilului său, a fratelui său sau a părintelui său; filosoful chiar dacă spune “Vai de mine!“, după o pauză, adaugă “din cauza mea“. Căci nimic din ce este independent de voință nu poate împiedica sau vătăma voința, numai ea însăși se poate împiedica sau vătăma singură.

Dacă vom înclina în această direcție, astfel încât, dacă suntem lipsiți de noroc, să căutăm vina la noi înșine și să ne reamintim că numai opinia noastră ne poate tulbura și numai ea ne poate disturba; atunci, vă jur pe toți zeii că am făcut progrese.

Dar în actuala noastră condiție, noi am pornit de la început în altă direcție. Când eram copii, dacă eram căscați și ne împiedicam de o piatră, dădaca nu ne certa pe noi, ci lovea piatra. Dar ce a făcut piatra? Trebuia ea să sesizeze nesăbuința copilului și să se dea la o parte? Sau dacă ne întorceam de la băi și nu găseam nimic de mâncat, pedagogul nu ne tempera apetitul, ci îl biciuia pe bucătar. Omule, te-am desemnat să-l instruiești pe bucătar sau pe copil? Corijează-l pe copil, fă-l mai bun. Astfel, noi chiar și atunci când creștem, rămânem copii. Căci un om care nu cunoaște arta muzicii este un copil în ceea ce privește muzica; un om care nu știe să scrie și să citească este un copil în ceea ce privește lucrurile scrise; iar un om lipsit de educație este un copil în ceea ce privește viața.

XVIII. Nu trebuie să permitem veștilor să ne tulbure

By Cristian Martin

On 06/12/2021

In Cartea a III-a

Atunci când îți este adus la cunoștință ceva ce te poate tulbura, păstrează acest principiu la îndemână: vestea pe care ai primit-o nu se referă la ceva ce ține de voință. Poate altcineva să te înștiințeze că ți-ai format o opinie greșită sau o dorință greșită? În niciun caz! Ce te poate înștiința este că a murit cineva sau că cineva te vorbește de rău. Și ce înseamnă asta pentru tine? Sau te poate înștiința că tatăl tău are unele planuri sau altele. Care afectează ce? Voința ta? Cum ar putea? Dacă afectează sărmanul tău corp sau sărmana ta proprietate, poți sta liniștit, nu te afectează pe tine.

Judecătorul te declară vinovat de impietate. Nu au făcut judecătorii aceeași declarație și în cazul lui Socrate? Este treaba ta că un judecător a declarat asta? Nu. Atunci de ce să te necăjești cu privire la asta?

Tatăl tău are datoria sa, pe care dacă nu o va îndeplini, va pierde caracterul unui tată, va pierde omul care este iubitor și blând cu copiii săi. Nu căuta să-l faci să piardă și altceva din cauza asta. Acolo unde un om greșește, acolo va suferi și răul, niciodată altundeva. Pe de altă parte, este datoria ta să te aperi cu fermitate, cu modestie și fără ură. Dacă nu faci asta, vei pierde caracterul unui fiu, a unui om modest și onorabil. Iar judecătorul, este el la adăpost de orice pericol? Nu, și el este în pericol, la fel ca și voi. Atunci, de ce te temi de decizia lui? Ce treabă ai tu cu răul altuia? Răul posibil pentru tine este să te aperi greșit; la asta trebuie să fii tu atent. Dar dacă ești condamnat sau nu, asta este alegerea altuia, așadar este și răul altuia.

“Cutare persoană te amenință.“

Pe mine? În niciun caz.

“Te acuză.“

Ce face el este treaba lui.

“Dar te va condamna pe nedrept!“

Sărmanul om, cu atât mai rău pentru el.

XVII. Despre providență

By Cristian Martin

On 29/11/2021

In Cartea a III-a

Atunci când cauți vină providenței, gândește-te la lucrul respectiv și vei vedea că s-a întâmplat conform cu rațiunea.

“Dar cel care este nedrept este avantajat.“

Avantajat în ce? În bani, asta deoarece îți este superior ție în lingușeală, în lipsă de rușine, în vigilență. De ce te miri? Dar îți este superior în loialitate, în modestie? Vei vedea că în acestea nu îți este superior. În cele în care ești tu superior, acolo tu ești cel avantajat.

Odată l-am întrebat pe un om care era necăjit gândindu-se la bogăția lui Philostorgus: “Ți-ar conveni să te culci cu Sura?“ “Fie ca acea zi să nu vină niciodată“, a răspuns el. Atunci de ce ești necăjit că el primește ceva la schimb pentru ceea ce vinde? Îl consideri fericit pe acela care obține ceva prin mijloace care pe tine te dezgustă? Cu ce greșește providența dacă acordă lucruri bune oamenilor buni? Nu este mai bine să fii modest decât să fii bogat? “Ba da.“ Atunci de ce ești necăjit, dacă tu deții ceva mai bun?

Ține minte întotdeauna și păstrează la îndemână acest adevăr: este o lege a naturii că cel superior este avantajat față de cel inferior în acel lucru în care este superior. Astfel nu vei mai fi necăjit.

“Dar soția mea se poartă urât cu mine.“

Ei bine, dacă cineva te-ntreabă, poți să-i spui că soția ta se poartă urât cu tine. Și să nu adaugi nimic în plus.

“Tatăl meu nu-mi dă nimic.“

Nu trebuie să mergi mai departe și să adaugi minciuna că asta este un lucru rău. Din acest motiv, nu de sărăcie trebuie să scăpăm, ci de opinia pe care o avem cu privire la sărăcie, și astfel vom fi fericiți.

XVI. Trebuie să avem grijă în relațiile noastre sociale

By Cristian Martin

On 22/11/2021

In Cartea a III-a

Dacă un om se întâlnește frecvent cu alții pentru a discuta, pentru a petrece, sau, în general, pentru a socializa, va deveni precum ei sau îi va schimba pe ei după asemănarea sa. Dacă pui un cărbune stins lângă unul aprins, fie cel stins îl stinge și pe celălalt, fie se aprinde și el. Devreme ce pericolul este atât de mare, trebuie să avem grijă atunci când socializăm cu persoane neinstruite. Trebuie să ne amintim că este imposibil să te freci de un coșar fără să te murdărești cu funingine. Căci ce te faci dacă omul începe să vorbească despre gladiatori, sau despre cai sau atleți? Sau mai rău, dacă începe să bârfească oameni, cum că ăsta e bun și celălalt rău, sau că aici a procedat bine și dincolo rău? Și mai departe, ce te faci dacă este disprețuitor și batjocoritor sau dacă are o dispoziție răutăcioasă?

Este vreunul dintre noi la fel de iscusit precum un cântăreț, care odată ce pune mână pe o liră nu trebuie decât să-și treacă degetele peste corzile ei pentru a ști care sunt dezacordate și pentru a acorda instrumentul? Posedă cineva o putere precum cea a lui Socrate, care putea să-i atragă de partea sa pe toți cei pe care îi întâlnea în diverse situații? Cum ai putea avea o asemenea putere? Ca o consecință necesară a faptului că nu o deții, ești influențat de către cei lipsiți de educație.

De ce sunt ei mai puternici decât tine? Deoarece vorbele lor netrebnice vin din convingeri adevărate, pe când vorbele tale nobile vin doar de pe buze, lipsite de viață și de putere. De aceea lumea ascultă cu repulsie îndemnurile tale și vorbăria ta despre virtute, pe care le turui încoace și-ncolo. Astfel, cei lipsiți de educație au un avantaj asupra ta, căci peste tot convingerea adevărată este puternică și invincibilă.

Până când concepțiile nobile nu se fixează ferm în tine și până când nu dobândești puterea de a le păstra în siguranță, te sfătuiesc să ai grijă atunci când socializezi cu persoane neinstruite. Dacă nu ai grijă, în fiecare zi, ceea ce ai învățat în școală se va topi precum ceara lăsată la soare. Retrage-te deci din fața soarelui atâta timp cât concepțiile tale sunt de ceară.

Din acest motiv, filosofii ne recomandă să ne părăsim ținuturile natale, deoarece obiceiurile vechi sunt o piedică pentru noi și nu ne permit să începem să dobândim obiceiuri noi, și pentru că îndurăm cu greu să-i auzim pe alții spunând “Ia uite la dânsul, care era așa și pe dincolo, s-a făcut filosof acuma!“ La fel și doctorii, pe bună dreptate, îi trimit într-un ținut diferit și la un aer diferit pe cei care au boli persistente.

Adoptă obiceiuri noi, diferite de cele pe care le aveai. Fixează concepțiile tale și antrenează-te în ele. Dar tu nu faci asta, tu mergi la spectacole, la lupte cu gladiatori, la gymnasiumul acoperit, la stadion. De acolo te întorci înapoi aici, apoi mergi iarăși în acele locuri, și așa rămâi neschimbat. Astfel, nu dobândești niciun obicei bun, nu ești atent și nu ai grijă de tine. Nu te supraveghezi și nu te întrebi “Cum mă descurc cu impresiile care mi se prezintă? În armonie cu natura sau nu? Le răspund așa cum trebuie sau nu? Le spun eu acelor lucruri independente de voință că nu reprezintă nimic pentru mine?“ Dacă încă nu ai ajuns la această dispoziție, atunci ferește-te de vechile obiceiuri și ferește-te de oamenii neinstruiți, dacă vrei să începi în sfârșit să devii mai mult decât un simplu ignorant.

XV. În orice facem, nu trebuie să ne avântăm fără să gândim înainte

By Cristian Martin

On 15/11/2021

In Cartea a III-a

În orice faci, consideră ce îl precedă și ce vine după, înainte de a te apuca de ceva. Dacă nu faci asta, vei porni la început cu avânt, deoarece nu te-ai gândit deloc la ce vine după; pentru ca apoi, după ce apar consecințele, să renunți în mod rușinos.

“Vreau să fiu învingător la jocurile olimpice.“

Și eu, pe toți zeii, că-i un lucru minunat! Dar întâi consideră ce îl precedă și ce vine după. După aceea, dacă este spre binele tău, apucă-te de treabă. Trebuie să te supui regulilor, să urmezi o dietă strictă, să te abții de la dulciuri, să te supui antrenamentelor la intervalele stabilite, indiferent că este arșiță sau frig, să nu bei apă rece, nici vin, chiar dacă se va ivi ocazia. Într-un cuvânt, trebuie să i te supui antrenorului, la fel cum te-ai supune unui doctor. Apoi, în ziua întrecerii, va trebui să te tăvălești în țărână, câteodată să-ți luxezi o mână sau să-ți scrântești un picior, va trebui să înghiți praf și să înduri lovituri. Și cu toate acestea, în unele lupte tot vei fi învins. După ce vei lua în considerare toate acestea, dacă încă mai vrei să te faci atlet, fă-o.

Vezi tu, dacă nu le iei în considerare, te comporți precum copiii, care acuma vor să fie atleți, apoi gladiatori, apoi cântăreți la trompetă, iar după aceea să fie actori, în funcție de ce văd și ce admiră pe moment. La fel și tu, acuma ești atlet, apoi gladiator, apoi filosof, apoi orator; însă nu ești niciodată ceva cu tot sufletul. Precum o maimuță, imiți tot ce vezi. Îți cauți plăcerea într-un lucru nou după altul, însă odată ce devine familiar te plictisește. Asta deoarece nu te-ai gândit dinainte la ce te înhami și nu ai cercetat lucrul respectiv în întregul său, ci te-ai apucat de el la întâmplare și cu jumătate de inimă.

Astfel, unii oameni vor să fie și ei filosofi atunci când văd un filosof sau când ascultă pe cineva vorbind ca Euphrates, de parcă ar putea cineva să vorbească ca el.

Omule, gândește-te întâi la ce te înhami, apoi la natura ta și la ce poți duce. Dacă vrei să fii atlet, uită-te la umerii tăi, la coapse, la șale. Căci oameni diferiți sunt făcuți pentru lucruri diferite.

Crezi că poți fi un filosof dacă faci aceleași lucruri ca și acuma? Crezi că poți să mănânci și să bei ca până acuma? Crezi că poți să cedezi furiei și frustrărilor ca până acuma? Va trebui să veghezi, va trebui să muncești, să învingi unele dorințe, să te desparți de semenii tăi, să fii disprețuit chiar și de un sclav, să fii batjocorit de cei pe care-i întâlnești, să fii mai prejos în funcții, în onoruri sau în curțile de judecată. După ce ai luat în considerare toate aceste lucruri, dacă tu consideri că este potrivit, vin-o, dacă vrei să le dai la schimb pentru lipsă de tulburare, pentru libertate și liniște. Însă dacă nu le-ai luat în considerare, nu te apropia. Nu fi precum copiii: acum filosof, apoi perceptor, apoi orator și apoi procurator al împăratului. Aceste roluri nu se împacă între ele. Trebuie să fii un singur om, fie bun, fie rău. Va trebui să muncești la facultatea ta conducătoare sau la cele externe, la cele dinăuntru sau la cele din afară. Asta înseamnă să alegi între poziția unui filosof sau a unui simplu particular.

Atunci când Galba a fost asasinat, cineva l-a întrebat pe Rufus: “Este acum lumea guvernată de providență?“ La aceasta, Rufus a răspuns: “Am pornit eu vreodată de la Galba ca să demonstrez că lumea este guvernată de providență?“

XIV. Subiecte diverse

By Cristian Martin

On 08/11/2021

In Cartea a III-a

La fel cum actorii proști nu pot cânta singuri, doar împreună cu alții; tot așa unii oameni nu pot merge singuri. Omule, dacă ești vrednic, mergi de unul singur și conversează cu tine însuți, nu te ascunde în cor. Învață să înduri batjocura altora câteodată. Privește în jurul tău și cercetează-te pe tine însuți, ca să poți afla cine ești.

Când un om bea numai apă, sau face altceva pentru a se pregăti, de fiecare dată când are ocazia, spune tuturor “Eu beau numai apă“. Bei apă numai așa, ca să spui tuturor că bei apă? Omule, dacă este folositor pentru tine să bei apă, bea; dacă nu este, te comporți absurd. Dacă este folositor pentru tine și bei numai apă, nu te lăuda cu asta în fața celor cărora nu le plac abstinenții. Ce? Tocmai pe aceștia ți-ai găsit să-i mulțumești?

În general, acțiunile sunt făcute cu un scop premergător, în funcție de împrejurări, ca răspuns la dificultăți, pentru a te conforma sau în funcție de un anume mod de viață.

Trebuie să eliminăm aceste două lucruri: trufia și neîncrederea în sine. Trufia este opinia că nu mai ai nevoie de nimic. Neîncrederea în sine este opinia că, înconjurat fiind de dificultăți, nu poți trăi o viață netulburată. Trufia este înlăturată cu ajutorul cercetării încrucișate. Socrate a fost primul care a făcut asta.

Pentru a descoperi că un lucru nu este imposibil, caută și cercetează. Într-un fel, asta înseamnă să filosofezi, să cauți cum este posibil să te folosești de dorință și de aversiune fără constrângeri.

“Eu sunt mai bun decât tine, deoarece tatăl meu a fost consul“, spune unul.

“Eu am fost tribun, iar tu nu“, spune altul.

Dacă am fi cai, ce ai spune? “Tatăl meu a fost mai rapid“, “Eu am mai mult orz și nutreț“ sau “Eu am un căpăstru mai frumos“? Dacă ai spune astea, ți-aș răspunde “Prea bine, haide să ne întrecem“. Nu este nimic la oameni, precum este viteza la cai, care să ne arate cine este mai bun? Nu este modestia, loialitatea, dreptatea? Arată-te bun în acestea, ca să fii bun în ceea ce îi este specific omului. Dacă îmi vei spune că lovești foarte bine cu piciorul, îți spun că te lauzi cu ceva ce îi este specific măgarului.

XIII. Despre singurătate

By Cristian Martin

On 01/11/2021

In Cartea a III-a

Singurătatea este condiția specifică unui om neajutorat. Un om nu este izolat doar pentru că este singur, la fel cum un om care face parte dintr-un grup nu este neapărat opusul acestuia. Atunci când pierdem un frate sau un fiu sau un prieten apropiat, în care ne-am pus încrederea, spunem că am rămas singuri, deși se poate întâmpla să fim în Roma, înconjurați de o mare de oameni, deși sunt mulți oameni care trăiesc alături de noi sau avem o mulțime de sclavi.

Definiția singurătății înseamnă un om lipsit de ajutor, expus în fața celor care doresc să-i facă rău. Din acest motiv, atunci când călătorim, spunem că suntem izolați atunci când nimerim printre tâlhari. Nu apropierea unui om ne scutește de singurătate, ci apropierea unui om care este de încredere, onorabil și cumsecade. Dacă să fii singur este de ajuns ca să fii izolat, atunci chiar și Zeus este izolat în timpul conflagrației finale, plângându-se astfel “Vai mie! Nu am alături nici pe Hera, nici pe Atena sau pe Apollo, nu am alături niciun frate, fiu, nepot sau altă rubedenie!“ De fapt, unii chiar se gândesc că asta ar face Zeus rămas singur în timpul conflagrației finale, căci ei nu pot concepe modul de viață al unei ființe solitare. Ei trag această concluzie pornind de la un principiu natural, care spune că omul este, prin natura sa, atras către comunitate și către iubirea aproapelui, și că îi face plăcere să comunice cu alți oameni.

Cu toate acestea, un om trebuie să se pregătească și pentru singurătate. Trebuie să fie de ajuns pentru el însuși și să poată fi propriul său tovarăș de încredere. La fel cum Zeus își este tovarăș lui însuși, cum este împăcat cu el însuși, cum reflectă la propria sa administrație și se preocupă cu gânduri potrivite pentru el, așa ar trebui și noi să fim capabili de a discuta cu noi înșine, fără a avea nevoie de alții sau fără a fi nevoiți să căutăm alte distracții; ar trebui să studiem administrația divină și relația noastră cu ea; ar trebui să cercetăm cum era atitudinea noastră față de lucruri ieri și cum este ea astăzi; să studiem ce ne afectează încă și cum le putem înlătura; ar trebui să cercetăm cum ne putem vindeca, iar dacă ceva necesită ameliorare, cum putem face asta în armonie cu rațiunea.

Vezi tu, împăratul pare că ne oferă o pace măreață. Nu mai sunt războaie și bătălii, nu mai sunt grupuri mari de tâlhari sau de pirați și putem călători în orice sezon pe mare sau pe uscat. Dar poate el să ne ofere această pace și față de boală, sau naufragiu, sau incendii, cutremure și trăsnete? Poate să ne ofere pace când ne îndrăgostim? Nu poate! Dar față de tristețe? Nu poate! Dar față de invidie? Nu poate să ne aducă pacea cu privire la niciuna din acestea. Însă învățăturile filosofilor promit să ne aducă pacea și față de acestea. Ce spun ele? “Omule, dacă mă vei urma, nu vei simți tristețe, furie, nu vei suferi constrângeri sau piedici, vei trăi netulburat și liber, indiferent unde ești sau ce faci.“ Un om este mulțumit chiar și dacă este singur, atunci când dispune de o asemenea pace, acordată nu de către împărat, căci cum ar putea el să acorde asta, ci de către Zeu, prin vocea rațiunii.

Asemenea om contemplă și se gândește: “Acum niciun rău nu mi se poate întâmpla. Pentru mine nu mai există tâlhari, nici cutremure, totul este liniște și pace. Orice drum, orice oraș, orice întâlnire, orice vecin sau tovarăș, toate sunt inofensive. Un altul, care mă are în grijă, îmi asigură hrană și veșminte, îmi dă percepții și principii generale. Iar atunci când nu-mi mai oferă cele necesare, tot El sună retragerea, îmi ține ușa deschisă și mă cheamă să vin.“ Unde? Într-un loc de care nu trebuie să-ți fie frică, acolo de unde ai venit, între prietenii și rudele tale, elementele. Ce ai primit din foc se întoarce în foc, din pământ se întoarce în pământ, din aer se întoarce în aer și din apă se întoarce în apă. Nu există Hades, nici Acheron, nici Cocytus, nici Piriphlegethon, totul este populat de zei și de daimoni. Când un om se gândește la acestea, când vede soarele, luna și stelele, când se bucură de pământ și de mare, nu este nici izolat și nici lipsit de ajutor.

“Dar, dacă cineva mă atacă atunci când sunt singur și mă ucide?“

Prostule, nu pe tine te ucide, doar sărmanul tău corp.

Ce fel de singurătate rămâne? Ce lipsă de ajutor? De ce ne descurcăm mai rău decât copiii? Căci ce fac copiii când rămân singuri? Strâng cioburi și țărână și construiesc ceva cu ele, apoi dărâmă ce au construit și fac altceva. Astfel, își găsesc întotdeauna ceva de făcut. Dacă tu pleci, să mă pun să plâng că am rămas singur și izolat? Nu ar trebui mai degrabă să-mi găsesc și eu cioburile mele și țărâna mea? Copiii fac asta fiind lipsiți de cunoaștere. Noi cu ajutorul cunoașterii ne facem nefericiți?

O putere mare este întotdeauna periculoasă pentru un începător. Nu trebuie să cari mai multe decât poți duce, și numai din cele care sunt în armonie cu natura. Unele lucruri i se pot potrivi unui om puternic, dar nu și unui om bolnav. Fii mulțumit să trăiești acuma viața unui om bolnav, pentru ca să poți trăi într-o bună zi precum un om sănătos. Mănâncă puțin, bea numai apă, nu-ți dori nimic pentru moment, pentru ca într-o zi să te poți folosi de dorință cum se cuvine. De faci asta, atunci când va fi ceva bun în tine, o să te poți folosi rațional de dorință.

“Nu, noi vrem să trăim precum înțelepții de la început și să fim de ajutor pentru ceilalți oameni.“

De ajutor, foarte bine! Dar îți ești de ajutor ție? Vrei să-i îndemni pe alții? Fă-o! Dacă vrei să fii de ajutor altora, arată-le prin exemplul tău ce fel de om crează filosofia și încetează să vorbești prostii. Când mănânci, fii de ajutor celor care mănâncă cu tine; când bei, celor care beau alături de tine. Cedând, făcându-le loc, suportându-i pe ceilalți, așa le ești de ajutor, nu atunci când îi scuipi în față.

XII. Cum să ne antrenăm

By Cristian Martin

On 25/10/2021

In Cartea a III-a

Nu trebuie să ne antrenăm folosindu-ne de metode contrare naturii și rațiunii. Dacă am face asta, noi, care ne spunem filosofi, n-am fi cu nimic deosebiți de saltimbanci. Să mergi pe sârmă este dificil și periculos. Ar trebui din cauza asta să ne antrenăm mergând pe sârmă, cățărându-ne pe palmieri sau îmbrățișând statui? În niciun caz! Nu tot ce este dificil și periculos este și potrivit pentru antrenament, doar ce conduce la ce vrem să realizăm este potrivit. Și ce vrem să realizăm? Să ne folosim liberi de constrângeri de dorință și de aversiune. Ce înseamnă asta? Să nu eșuăm în ceea ce ne dorim și să nu cădem în ceea ce vrem să evităm. Către asta trebuie să conducă și antrenamentul nostru.

Fără eforturi grele și susținute, nu este posibil să-ți asiguri o dorință care să nu eșueze în ceea ce vrea și o aversiune care să nu cadă în ceea ce caută să evite. Dacă vei permite dorinței sau aversiunii să se îndrepte către lucruri independente de voință, poți fi sigur că nu va mai fi posibil să obții ceea ce dorești sau să eviți ceea ce vrei să eviți.

De vreme ce obiceiurile puternice tind să predomine și noi suntem obișnuiți să ne folosim de dorință și aversiuni cu privire la lucruri care nu sunt în puterea noastră, trebuie să contracarăm acest obicei cu un obicei contrar, iar pentru cele mai alunecoase impresii trebuie să ne antrenăm.

Dacă sunt înclinat către plăcere, pentru a mă antrena voi tinde în direcția contrară mai mult decât ar fi cazul în mod normal. Dacă sunt înclinat să mă feresc de durere, mă voi forța și mă voi antrena împotriva acestor impresii, pentru a-mi ține la distanță aversiunea față de asemenea lucruri.

Cine este cel care se antrenează astfel? Este cel care nu-și dorește nimic, care caută să evite doar lucrurile ce depind de voința sa și care se antrenează îndeosebi în acele lucruri ce îi sunt lui dificile. Din acest motiv, oameni diferiți se antrenează din greu pentru lucruri diferite. De ce să-ți instalezi un stâlp pe care să te cațeri? De să cari peste tot cu tine un cort, sau pistil și mojar?

Omule, dacă ești ușor iritabil, antrenează-te să înduri abuzuri, antrenează-te să nu te superi atunci când ești jignit. Vei face asemenea progrese încât chiar și dacă ești lovit, vei putea să-ți spui ție însuți “Imaginează-ți că ai îmbrățișat o statuie“. Apoi, antrenează-te să bei vin cum se cuvine, nu ca să poți bea mult, că sunt unii nesăbuiți care se antrenează pentru așa ceva, ci pentru a te abține de la băut. Să te abții și de la fete tinere sau prăjituri rafinate. La momentul potrivit, pentru a te supune încercării, vei coborî în arenă să vezi dacă impresiile te copleșesc la fel ca înainte. Însă acuma, ferește-te de ce este mai puternic decât tine. Disputa este inegală atunci când este între o fată drăguță și un tânăr care abia a început filosofia. După cum spune vorba, un urcior și o piatră nu stau bine împreună.

După cel al dorinței și aversiunii, vine al doilea domeniu, cel al impulsului către o anumită acțiune sau de a se retrage de la o acțiune. Aici, scopul tău este să asculți de rațiune, să nu faci nimic nepotrivit momentului sau locului, sau nepotrivit din vreun alt punct de vedere.

Al treilea domeniu se preocupă de consimțământ și are legătură cu lucrurile care sunt plauzibile sau amăgitoare. Așa cum spunea Socrate că nu trebuie să trăim o viață lipsită de cercetare, nici noi nu trebuie să acceptăm o impresie fără a o cerceta. Ar trebui să-i spunem “Stai, lasă-mă să văd cine ești și de unde ai venit“. La fel cum un străjer întreabă noaptea “Arată-mi semnul!“, și noi să întrebăm “Ai semnul primit de la natură, cel pe care îl prezintă o impresie ce poate fi acceptată?“.

În final, exercițiile care țin de trup, dacă ajută în vreun fel la cele menționate mai sus, la antrenarea dorinței și aversiunii, sunt exerciții potrivite. Însă dacă sunt făcute pentru a te afișa, atunci sunt semnul unuia care s-a abătut și s-a îndreptat către cele externe, al unuia care caută spectatori ca să-l laude. De aceea, Apollonius avea dreptate când spunea “Dacă te antrenezi pentru binele tău, atunci când este cald și-ți este sete, ia o gură de apă, scuip-o și nu spune nimănui.“

XI. Subiecte diverse

By Cristian Martin

On 18/10/2021

In Cartea a III-a

Unele pedepse parcă sunt consfințite prin lege pentru cei care nu dau ascultare administrației divine. Oricine socotește bun ceva independent de voința sa, lasă-l să fie la cheremul invidiei, dorinței, lasă-l să lingușească pe alții și să fie tulburat. Oricine socotește rău ceva independent de voința sa, lasă-l să sufere, să jelească, să se plângă, să fie nefericit. Însă, deși suferim pedepse atât de aspre, tot nu ne putem abține.

Amintește-ți ce spune poetul cu privire la străini:

“Străine, de-ar veni altul mai rău decât tine,

Tot nu-l voi putea necinsti.

Căci de la Zeus vin străinii și săracii.“

Aceste vorbe trebuie să le avem pregătite pentru a le folosi și cu privire la părinți: “Chiar de-ar fi altul mai rău decât tine, nu pot necinsti un tată. Căci toți vin de la Zeus, protector al tuturor părinților.“ Sau cu privire la frați, “căci toți vin de la Zeus, protectorul celor de același sânge.“ Pe aceeași cale vom descoperi că Zeus este protector al tuturor diferitelor relații dintre oameni.

X. Cum să suportăm boala

By Cristian Martin

On 11/10/2021

In Cartea a III-a

Trebuie să avem fiecare opinie la îndemână atunci când este nevoie de ea: cu privire la masă atunci când luăm masa, cu privire la baie atunci când ne îmbăiem, cu privire la somn atunci când ne întindem în pat.

“Nu lăsa somnul să-ți închidă pleoapele grele,

Până ce nu ți-ai socotit faptele zilei.

Ce ai greșit? Ce ai făcut? Ce ai lăsat nefăcut?

Începând cu primul lucru, cercetează-le pe toate, iar apoi,

Pentru cele rele să te mustri, și pentru cele bune să te bucuri.“

Păstrează aceste versuri la îndemână, pentru a le folosi, nu pentru a le recita pe de rost, cum reciți un imn către Apollo.

De asemenea, în boală trebuie să avem la îndemână opinii cu privire la boală. Când ne îmbolnăvim nu trebuie să uităm și să abandonăm totul, spunând “Să nu am pace dacă voi continua cu filosofia. Trebuie să merg și să mă îngrijesc de trupul meu, ca să nu mă îmbolnăvesc.“ Ce înseamnă filosofia? Nu înseamnă să te pregătești pentru ce s-ar putea întâmpla? Nu înțelegi că ce spui de fapt este “Să nu am pace dacă voi continua să mă pregătesc să suport cu răbdare ce s-ar putea întâmpla“? Este ca și cum un atlet ar vrea să renunțe la pancrațiu pentru că a fost lovit. Acolo chiar este posibil să renunți și să scapi de lovituri, dar cu ce te ajută să renunți la filosofie?

Atunci când este încercat de necazuri, fiecare dintre noi ar trebui să-și spună “Pentru asta m-am pregătit. Pentru asta m-am antrenat.“

Zeul îți cere să dovedești că te-ai pregătit pentru luptă conform regulilor: că ai ținut dieta adecvată, că te-ai antrenat, că ai ascultat de antrenor. Te vei trage înapoi atunci când vine timpul să acționezi? Dacă acum este timpul pentru boală, treci prin boală așa cum trebuie. Dacă este timpul să-ți fie sete, suportă setea așa cum trebuie; dacă este timpul să-ți fie foame, suportă foamea așa cum trebuie. Nu este asta în puterea ta? Cine te poate opri? Doctorul te poate opri să bei, dar nu te poate împiedica să suporți setea așa cum trebuie; te poate opri să mănânci, dar nu te poate împiedica să suporți foamea așa cum trebuie.

“Dar nu mă pot ocupa de studiile mele!“

Sclavule, pentru ce studiezi? Nu pentru a fi fericit? Nu pentru a fi statornic? Nu pentru a-ți trăi viața în armonie cu natura? Ce te împiedică să-ți păstrezi facultatea conducătoare în armonie cu natura și atunci când ești bolnav? Aceasta este dovada, așa demonstrezi că ești filosof. Căci și boala face parte din viață, așa cum face parte mersul pe jos sau călătoriile pe mare sau pe uscat. Atunci când te plimbi, citești? Nu. Nici atunci când ești bolnav. Dacă mergi cum trebuie, ai îndeplinit ce ține de un om care se plimbă. Dacă suporți boala cum trebuie, ai îndeplinit ce ține de un om bolnav.

Ce înseamnă să suporți boala cum trebuie? Să nu aduci vină Zeului sau oamenilor, să nu fii distrus de ceea ce se întâmplă, să aștepți moartea cu noblețe și curaj, să faci ce ține de tine.

Atunci când te vizitează doctorul să nu te temi de ce are de spus. Dacă îți va spune că te faci bine, să nu te bucuri excesiv; căci ce este bine în asta? Ce bine ai deținut tu când erai sănătos? Și să nu fii descurajat dacă îți va spune că o duci rău; căci ce înseamnă asta? Înseamnă că se apropie despărțirea sufletului de corp. Ce este de speriat la asta? Dacă nu te apropii de acest moment acuma, nu te vei apropia de el altădată? Se va întoarce lumea cu susul în jos când vei fi mort? De ce cauți să-l lingușești pe doctor? De ce îi spui “Stăpâne, dacă îți face plăcere, fă-mă bine!“? De ce îi dai ocazia să se umfle în pene? De ce nu îi acorzi atenția care i se cuvine, la fel cum acorzi atenție pantofarului, în raport cu piciorul, sau zidarului, în raport cu casa. Tot așa, trebuie să-i acorzi doctorului ce i se cuvine, în raport cu sărmanul tău corp. Un corp care nu îți aparține și care nu este în natura sa decât un cadavru.

Acestea sunt lucrurile pe care omul trebuie să le îndeplinească când este bolnav. Dacă le îndeplinește, păstrează ceea ce îi aparține.

Nu este datoria filosofului să păzească lucrurile externe, precum vinul, uleiul sau corpul; ci să-și păzească facultatea conducătoare. Cum trebuie să se ocupe de lucrurile externe? Doar atât cât să nu fie nesăbuit în ceea ce le privește. Ce motiv îți mai rămâne să te temi sau să te înfurii pentru lucruri care nu-ți aparțin și care nu au importanță? Păstrează aceste două precepte la îndemână: primul că în afara voinței, nimic nu este bun sau rău, și al doilea că nu trebuie să cerem ca lucrurile să se întâmple așa cum vrem, ci noi să ne adaptăm la ce se întâmplă.

“Dar fratele meu nu trebuia să se comporte așa cu mine.“

Nu trebuia; dar este treaba lui să se ocupe de asta. Oricum s-ar comporta el față de tine, tu să te comporți cum trebuie față de el. Una este treaba mea, alta nu mai este treaba mea. Una nu poate fi împiedicată de către nimeni, cealaltă este supusă constrângerilor.