Fiind vizitat de către un om care mergea la Roma pentru un proces care privea funcția sa oficială, Epictet l-a întrebat despre motivele călătoriei sale. La rândul său, omul i-a cerut părerea cu privire la această afacere.

    De mă întrebi ce vei face în Roma, dacă vei avea succes în procesul tău sau nu, pentru asta nu pot să-ți ofer nimic. De mă întrebi cum îți va merge, pot să-ți spun atât: dacă opiniile tale sunt corecte, îți va merge bine; dacă sunt greșite, îți va merge prost. Tot ce face un om este determinat de opiniile sale. Ce te-a determinat să-ți dorești să fii ales reprezentant al Cnossosului? Opinia. Care este motivul pentru care mergi la Roma? Opinie. Și să pleci iarna, cu atâtea pericole și cheltuieli?

    “Necesitatea mi-a impus asta.“

    Cine îți spune asta? Opinia ta. Opinia este cauza tuturor lucrurilor pe care le face cineva. Dacă un om are opinii greșite, oricare ar fi cauza, rezultatul îi va semăna. Avem toți opinii corecte? Și tu și adversarul tău aveți opinii corecte? Dacă da, atunci de ce nu vă înțelegeți? Sunt opiniile tale corecte, iar ale lui nu? De ce? Că așa crezi? Și el crede la fel. Și nebunii cred asta. Ăsta nu este un criteriu bun.

    Arată-mi că ți-ai cercetat opiniile și că ai fost atent la ele. Nu ești mulțumit să stai acasă cu onorurile de care te-ai bucurat până acuma și mergi la Roma să devii reprezentantul Cnossosului, dorind onoruri mai mari și mai distinse. Ai depus vreodată același efort să călătorești cu scopul de a-ți cerceta opiniile și de a le respinge pe cele greșite? Cu cine te-ai sfătuit pentru asta? Cât timp ai folosit pentru asta? La ce vârstă?

    Reexaminează-ți viața ta de până acuma. Fă-o în gând, dacă ți-e rușine de mine. Ți-ai cercetat propriile opinii atunci când erai copil? Nu făceai și atunci lucrurile la fel cum le faci acuma? Atunci când ai crescut și ai fost tânăr, când ascultai profesorii de retorică și scriai tu discursuri, știai că îți lipsește ceva? Când ai devenit adult și ai intrat în viața publică, când ai început să pledezi cazuri și să-ți construiești o reputație, ai considerat pe cineva egalul tău? Ai fi lăsat pe cineva să te cerceteze și să-ți arate că opiniile tale sunt greșite? În definitiv, ce aștepți de la mine?

    “Să mă ajuți în treaba aceasta.“

    Nu am nicio regulă care să te ajute în privința asta. Și dacă pentru asta ai venit la mine, atunci ai venit ca la un vânzător de zarzavat sau ca la un pantofar, nu ca la un filosof. 

    “Atunci la ce sunt folositoare preceptele pe care le oferă filosofii?“

    Pentru ca, oricare ar fi situația, să ne păstrăm facultatea conducătoare în armonie cu natura, până la capăt. Ți se pare un lucru mărunt?

    “Dimpotrivă, mi se pare cel mai important.“

    Și? Crezi că asta se întâmplă repede? Crezi că este ceva ce poți obține într-o oprire scurtă? Fă-o dacă poți! 

    O să pleci mai departe și o să spui “L-am cunoscut pe Epictet și a fost la fel ca și cum aș fi cunoscut o statuie, sau o piatră.“ Asta pentru că doar m-ai văzut și atât. Oamenii se cunosc unul cu celălalt așa cum se cuvine doar atunci când își prezintă opiniile unul celuilalt și le înțeleg. Înțelege opiniile mele și arată-mi-le pe ale tale. Abia atunci poți spune că m-ai cunoscut. Să ne cercetăm unul pe celălalt. Dacă vreuna din opiniile mele este greșită, corecteaz-o. Dacă ai o opinie, arat-o. Așa mergi să cunoști un filosof. Tu nu procedezi așa. Tu îți spui “Dacă tot sunt în trecere pe aici ca să tocmesc o corabie, pot să-l văd și pe Epictet. Haide să vedem ce spune el.“ Apoi, pleci și îți spui “Epictet nu e mare lucru, face greșeli gramaticale și vorbește ca un barbar.“ Așa cum ai venit tu, ce altceva ai putea să judeci?

    “Dar, dacă mă las atras de aceste lucruri, voi ajunge ca tine: fără pământuri, fără argintărie, fără cirezi de animale.“

    La asta nu pot răspunde decât un singur lucru: eu nu am nevoie de ele. Dar tu, și dacă ai o moșie mare, tot vei avea nevoie de altceva, și vrând nevrând ești mai sărac decât mine.

    “Ce aș putea avea nevoie?“

    Ai nevoie de ceea ce îți lipsește: o minte statornică, în armonie cu natura și netulburată. Dacă sunt sau nu reprezentantul unei cetăți, nu contează pentru mine. Însă pentru tine contează. Sunt mai bogat decât tine. Eu nu sunt neliniștit gândindu-mă ce părere are împăratul despre mine, nu trebuie să lingușesc pe nimeni pentru asta. Asta am eu în locul argintului și aurului tău. Tu ai cupe din aur, însă gândirea ta, opiniile, alegerile, impulsurile și dorințele tale sunt din lut. La mine acestea sunt în armonie cu natura. Fiind astfel, de ce să nu mă ocup cu studiul rațiunii? Am timp pentru asta și mintea mea nu este tulburată. Cu ce să-ți ocupi mintea când este liberă? Nu este altă preocupare mai potrivită pentru om decât aceasta. De ce să nu facă un filosof eforturi pentru a-și dezvolta rațiunea? Când tu nu ai nimic de făcut, ești neliniștit, mergi la teatru sau te plimbi aiurea. Tu te apleci asupra cupelor de cristal, eu cu silogismul numit “Mincinosul“. Tu cu cupele murrhine, eu mă aplec asupra silogismului negării. Ție tot ce ai îți pare neînsemnat. Mie tot ce am îmi pare important. Dorințele tale nu pot fi niciodată satisfăcute, ale mele sunt deja satisfăcute. Tu ești precum un copil care bagă mâna într-un vas cu gâtul îngust și vrea să scoată nuci și smochine. Dacă copilul își umple mâna, nu o mai poate trage afară și plânge. Lasă câteva să cadă înapoi, copile, și o să-ți poți trage mâna afară. Asta îți spun și ție “Lasă dorințele deoparte“. Nu râvni la multe și atunci vei obține ce vrei.