Nu este deloc ușor să îndeplinești lucrurile pe care le promite natura omului. Ce este omul? O ființă rațională și muritoare. Prin rațiune, față de ce ne distingem? Față de sălbăticiuni! Numai față de ele? Și față de oi și alte animale asemenea! În acest caz, ai grijă să nu faci nimic precum sălbăticiunile; altfel vei pierde omul și vei eșua în a îndeplini ceea ce promite natura sa. Ai grijă să nu faci nimic precum o oaie; căci și în acest caz, omul este pierdut.
Când ne comportăm precum oile? Atunci când suntem lacomi, indecenți; când acțiunile noastre sunt la întâmplare, murdare sau lipsite de considerație, decădem la nivelul oilor și pierdem partea rațională. Atunci când suntem agresivi, răutăcioși, pătimași și brutali, decădem la nivelul sălbăticiunilor. Unii devin fiare mărețe, iar alții fiare mărunte, dar meschine și răutăcioase, de unde și vorba “mai degrabă să fiu devorat de către un leu“.
Acestea sunt căile prin care chemarea omului este distrusă.
Când se menține un raționament complex? Atunci când îndeplinește ceea ce natura sa promite; se menține numai dacă părțile din care este compus sunt adevărate fiecare în parte. Când se menține un raționament disjunctiv? Atunci când îndeplinește ceea ce promite. Nu este la fel și dacă vorba de flaut, harpă, cal sau câine? De ce ne mirăm că și omul se păstrează sau se pierde în același fel?
Fiecare om este păstrat și întărit prin exercitarea acțiunilor care corespund cu natura sa: tâmplarul prin tâmplărie, gramaticianul prin studiul gramaticii. Dacă un om se obișnuiește să scrie incorect gramatical, din necesitate arta sa va fi coruptă și distrusă. Astfel, acțiunile modeste păstrează omul modest, iar cele trufașe îl distrug. La fel, acțiunile cinstite păstrează omul cinstit, iar cele necinstite îl distrug. Pe de altă parte, acțiunile contrare întăresc caracterele contrare: nerușinarea întărește omul nerușinat, necinstea întărește omul necinstit, insulta întărește omul abuziv, furia întărește omul dușmănos, a lua mai mult decât ți se cuvine întărește omul lacom.
Din acest motiv, filosofii ne cer să nu ne mulțumim numai cu teoria, ci să-i adăugăm acesteia exerciții și antrenament. De multă vreme ne-am obișnuit cu obiceiuri greșite și am acceptat opinii contrare adevărului. Dacă doar învățăm teorie și nu punem în practică opiniile corecte, nu vom fi nimic altceva decât interpreți ai opiniilor altora.
Acum, oricare dintre noi este capabil să expună teoria despre bine și rău, astfel: “Din toate cele care sunt, unele sunt bune, altele rele, iar altele indiferente. Cele bune sunt virtuțile și lucrurile care participă la acestea; cele rele sunt opusul lor; iar cele indiferente sunt bogăția, sănătatea, reputația.“ Dar, dacă un zgomot puternic ne întrerupe sau cineva începe să râdă de noi, suntem tulburați. Stai așa filosofule, unde-ți sunt principiile? De unde le-ai scos când le-ai rostit? De pe buze și doar de acolo. Aceste principii nu sunt ale tale, de ce îți bați joc de ele? De ce te joci cu lucruri de cea mai mare însemnătate?
Să depozitezi pâinea și vinul în cămară este un lucru diferit de a te hrăni. Ceea ce mănânci este digerat și distribuit în corp, devine mușchi, carne, oase, sânge, roșeață, suflu. Ceea ce depozitezi, poți oricând să scoți și să arăți altora că ai, însă alt bine nu îți va face.
Care este deosebirea între a interpreta aceste principii sau pe cele ale unei alte școli? Ia loc și expune principiile și opiniile lui Epicur, și poate că le vei explica mai bine decât el însuși. De ce îți spui stoic? De ce înșeli oamenii? De ce te prefaci evreu, când tu ești grec? Nu înțelegi ce anume îl face pe cineva evreu, sirian sau egiptean? Când vedem un om indecis între două rituri, spunem despre el că nu este evreu, dar se preface că este. Dar când cineva adoptă atitudinea unuia care a fost botezat și face această alegere, atunci nu numai că îi spunem evreu, ci chiar este unul. Așa și noi, ne prefacem că am fost botezați și suntem evrei numai cu numele, dar în realitate suntem altceva. Trăirile noastre nu sunt consecvente cu vorbele noastre. Suntem departe de a practica principiile de care vorbim, deși ne mândrim cu ele de parcă le-am cunoaște.
Astfel, deși nu suntem capabili să îndeplinim rolul unui om, îl adoptăm pe cel al unui filosof. O grea povară, într-adevăr! Este ca și cum un om care nu poate ridica nici măcar zece livre s-ar pune să ridice piatra lui Ajax.