Pe când Epictet discuta despre fidelitate, spunând că acela care distruge fidelitatea distruge o calitate caracteristică a oamenilor, a intrat un om cu reputație de învățat, care fusese prins având o relație extraconjugală. Dacă, spune Epictet, lăsăm deoparte încrederea pentru care suntem născuți și încercăm să cucerim soția vecinului, ce facem? Ce altceva distrugem și răsturnăm? Omul de încredere, omul modest, omul cucernic. Asta e tot? Nu distrugem buna vecinătate, prietenia, cetatea? Unde ne situăm? 

    Ce ar trebui să te consider acuma, omule? Un vecin? Un prieten? De ce fel? Un compatriot? Ce încredere să pun în tine? Fără îndoială, dacă ai fi fost un vas atât de crăpat încât să nu fii de niciun folos, ai fi fost aruncat la groapa de gunoi și nimeni nu te-ar fi ridicat de acolo. Ce să facem cu tine dacă ești om, însă nu-ți este cu putință să-ți asumi un loc potrivit pentru un om? Admițând că nu poți păstra poziția de prieten, o poți păstra pe cea de sclav? Cine să aibă încredere în tine? Nu ești de acord că ar fi mai bine să fii aruncat undeva, precum un vas nefolositor, precum un gunoi? 

    Te vei plânge că “nimănui nu-i pasă de mine, un om învățat“? Bineînțeles, căci ești rău și nefolositor. Ca și cum viespile s-ar plânge că nimănui nu-i pasă de ele, toți le evită și le lovesc și le strivesc, dacă pot. Înțepătura ta provoacă necaz și durere celui care este înțepat. Ce ai vrea să facem? Nu avem niciun loc în care să te punem. 

    “Cum așa, nu sunt femeile, prin firea lucrurilor, proprietate comună?“

    Așa se spune. Și un purcel de lapte urmează să fie împărțit între cei care sunt invitați la masă. Însă după ce au fost împărțite porțiile, vezi dacă este corect să iei porția celui care stă lângă tine, sau să o furi când nu este atent, sau să pui mâna pe ea și să rupi o bucățică ca să guști, iar dacă nu poți să iei o bucată de carne, să-ți ungi degetele cu grăsime și să te lingi pe degete. Un rafinat tovarăș pentru un festin sau banchet, demn de însăși Socrate!

    Nu este și teatrul comun tuturor cetățenilor? După ce aceștia s-au așezat, vino, dacă ți se pare corect, și ridică pe unul dintre ei. La fel se poate spune că femeile sunt, prin firea lucrurilor, proprietate comună. Însă, după ce legiuitorul, precum gazda festinului, le împarte, nu vei căuta doar la porția ta, în loc să furi și să te ghiftui cu ce aparține altuia?

    “Dar eu sunt un învățat și-l înțeleg pe Archedemus!“

    Prea bine, înțelege-l pe Archedemus și fii un desfrânat și un necinstit; fii un lup sau o maimuță în loc să fii om. Cine te oprește?