Când urmează să te prezinți într-o instanță de judecată, ține minte ce dorești să păstrezi în siguranță și în ce anume îți dorești să izbândești. Dacă dorești să-ți păstrezi voința în armonie cu natura, poți să o faci în siguranță și cu ușurință, fără probleme. Dacă dorești să păstrezi ceea ce este în puterea ta și este liber prin însăși natura sa, și ești mulțumit cu aceasta, ce altceva te mai poate preocupa? Căci cine este stăpânul acestora? Cine ți le poate lua? Dacă alegi să fii modest și cinstit, cine îți poate interzice asta? Dacă alegi să nu fii împiedicat sau constrâns, cine te va constrânge să dorești ceea ce consideri că nu trebuie dorit? Cine te va constrânge să dorești să eviți ceea ce consideri că nu este de evitat?
Ei bine? Judecătorul poate decide împotriva ta lucruri care par formidabile. Te poate face el să-ți dorești să eviți ceea ce ți se întâmplă? Atâta timp cât păstrezi în puterea ta dorința și aversiunea, ce altceva te mai preocupă? Aceasta îți este introducerea, aceasta îți este narațiunea, aceasta îți este dovada, aceasta îți este concluzia, aceasta îți este victoria și aplauzele.
Acesta este motivul pentru care Socrate, când i-a fost reamintit să se pregătească pentru proces, a spus: “Nu crezi că m-am pregătit pentru asta toată viața?“
“Ce fel de pregătire?“
“Am păstrat ceea ce este al meu.“
“Cum?“
“Nu am făcut nimic nedrept, nici în viața mea privată, nici în cea publică.“
Însă, dacă vrei să păstrezi și lucrurile externe (trupul, proprietățile și reputația), te sfătuiesc să începi de acum a-ți face toate pregătirile posibile și să iei în considerare atât natura judecătorului, cât și a adversarului tău. Dacă trebuie să-i îmbrățișezi genunchii, îmbrățișează-i; dacă este nevoie să plângi, plânge; dacă este nevoie să te vaiți, te vaită. Odată ce ai supus ce este al tău lucrurilor externe, fii un sclav și gata. Și nu acuma alegi să fii sclav și acuma nu mai vrei, ci cu tot sufletul alege să fii unul sau altul; fie sclav, fie liber; fie instruit, fie neinstruit; fie un cocoș de luptă pursânge, fie unul inferior; fie înduri lovitură după lovitură cu calm până la moarte, fie te predai de îndată. Numai nu permite să înduri multe lovituri și abia apoi să te predai.
Dacă aceste lucruri sunt josnice, întreabă-te de îndată unde se găsește natura binelui și a răului. Acolo unde este adevărul! Unde se află adevărul și natura, acolo este prudența; unde se află adevărul și natura, acolo este încrederea în sine.
Crezi că dacă Socrate ar fi vrut să păstreze lucrurile externe, ar mai fi venit în față să spună “Anytos și Meletos mă pot omorî, însă nu-mi pot face niciun rău“? Era el atât de nesăbuit încât să nu vadă că asta va duce la cu totul alt rezultat? Din acest motiv îi desconsideră pe judecătorii săi și îi provoacă?
La fel, prietenul meu Heraclitus, care a avut un proces în Rodos pentru o bucată de pământ, după ce a arătat judecătorilor că argumentele sale sunt drepte, și-a încheiat pledoaria spunând “Nu o să vă implor și nici nu-mi pasă ce verdict veți da, căci mai degrabă voi sunteți judecați acuma, nu eu.“ Astfel, și-a încheiat afacerile de acolo. Nu este nevoie să vorbiți așa, numai să nu implorați. Și nu adăugați “eu nu vă implor“, decât dacă, precum în cazul lui Socrate, este o ocazie potrivită pentru a-i provoca intenționat pe judecători.
Iar tu, dacă îți pregătești o asemenea pledoarie, de ce te mai prezinți în curtea de judecată? De ce răspunzi chemării? Dacă dorești să fii crucificat, așteaptă și crucea va veni. Dacă alegi să răspunzi chemării și să-ți pledezi cazul cât de bine poți, atunci fă ceea ce este consecvent cu aceasta, cu condiția să-ți păstrezi caracterul cuvenit.
Din același motiv, este ridicol să spui “Spune-mi ce să fac?“. Ce sfat aș putea să-ți dau? Mai degrabă spune “Pregătește-mi mintea să se acomodeze cu orice rezultat, indiferent care ar fi acesta.“ Să ceri sfaturi specifice în acest caz este precum un analfabet care mi-ar cere “Spune-mi ce să scriu când cineva îmi dictează un nume“. Dacă îl învăț să scrie numele lui Dion și vine cineva și îi dictează un alt nume, al lui Theon; ce se întâmplă? Ce o să scrie? Dar dacă ai practicat scrisul, ești pregătit să scrii orice ți se dictează. Iar dacă nu ai practicat, ce sfat să-ți dau? Căci dacă circumstanțele necesită altceva, ce vei spune? Ce vei face?
Ține minte acest principiu general și nu vei avea nevoie de sfaturi specifice: Dacă îți vei fixa privirea pe lucrurile externe, din necesitate vei fi azvârlit încoace și-ncolo după voia stăpânului tău. Cine este stăpânul? Cel care are putere asupra acelor lucruri pe care îți dorești să le obții sau să le eviți.