Diatribe

...unele depind de noi, altele nu depind de noi

Category: Cartea a III-a Page 2 of 3

XVI. Trebuie să avem grijă în relațiile noastre sociale

By

On 22/11/2021

In Cartea a III-a

    Dacă un om se întâlnește frecvent cu alții pentru a discuta, pentru a petrece, sau, în general, pentru a socializa, va deveni precum ei sau îi va schimba pe ei după asemănarea sa. Dacă pui un cărbune stins lângă unul aprins, fie cel stins îl stinge și pe celălalt, fie se aprinde și el. Devreme ce pericolul este atât de mare, trebuie să avem grijă atunci când socializăm cu persoane neinstruite. Trebuie să ne amintim că este imposibil să te freci de un coșar fără să te murdărești cu funingine. Căci ce te faci dacă omul începe să vorbească despre gladiatori, sau despre cai sau atleți? Sau mai rău, dacă începe să bârfească oameni, cum că ăsta e bun și celălalt rău, sau că aici a procedat bine și dincolo rău? Și mai departe, ce te faci dacă este disprețuitor și batjocoritor sau dacă are o dispoziție răutăcioasă?

    Este vreunul dintre noi la fel de iscusit precum un cântăreț, care odată ce pune mână pe o liră nu trebuie decât să-și treacă degetele peste corzile ei pentru a ști care sunt dezacordate și pentru a acorda instrumentul? Posedă cineva o putere precum cea a lui Socrate, care putea să-i atragă de partea sa pe toți cei pe care îi întâlnea în diverse situații? Cum ai putea avea o asemenea putere? Ca o consecință necesară a faptului că nu o deții, ești influențat de către cei lipsiți de educație.

    De ce sunt ei mai puternici decât tine? Deoarece vorbele lor netrebnice vin din convingeri adevărate, pe când vorbele tale nobile vin doar de pe buze, lipsite de viață și de putere. De aceea lumea ascultă cu repulsie îndemnurile tale și vorbăria ta despre virtute, pe care le turui încoace și-ncolo. Astfel, cei lipsiți de educație au un avantaj asupra ta, căci peste tot convingerea adevărată este puternică și invincibilă.

    Până când concepțiile nobile nu se fixează ferm în tine și până când nu dobândești puterea de a le păstra în siguranță, te sfătuiesc să ai grijă atunci când socializezi cu persoane neinstruite. Dacă nu ai grijă, în fiecare zi, ceea ce ai învățat în școală se va topi precum ceara lăsată la soare. Retrage-te deci din fața soarelui atâta timp cât concepțiile tale sunt de ceară.

    Din acest motiv, filosofii ne recomandă să ne părăsim ținuturile natale, deoarece obiceiurile vechi sunt o piedică pentru noi și nu ne permit să începem să dobândim obiceiuri noi, și pentru că îndurăm cu greu să-i auzim pe alții spunând “Ia uite la dânsul, care era așa și pe dincolo, s-a făcut filosof acuma!“ La fel și doctorii, pe bună dreptate, îi trimit într-un ținut diferit și la un aer diferit pe cei care au boli persistente.

    Adoptă obiceiuri noi, diferite de cele pe care le aveai. Fixează concepțiile tale și antrenează-te în ele. Dar tu nu faci asta, tu mergi la spectacole, la lupte cu gladiatori, la gymnasiumul acoperit, la stadion. De acolo te întorci înapoi aici, apoi mergi iarăși în acele locuri, și așa rămâi neschimbat. Astfel, nu dobândești niciun obicei bun, nu ești atent și nu ai grijă de tine. Nu te supraveghezi și nu te întrebi “Cum mă descurc cu impresiile care mi se prezintă? În armonie cu natura sau nu? Le răspund așa cum trebuie sau nu? Le spun eu acelor lucruri independente de voință că nu reprezintă nimic pentru mine?“ Dacă încă nu ai ajuns la această dispoziție, atunci ferește-te de vechile obiceiuri și ferește-te de oamenii neinstruiți, dacă vrei să începi în sfârșit să devii mai mult decât un simplu ignorant.

XV. În orice facem, nu trebuie să ne avântăm fără să gândim înainte

By

On 15/11/2021

In Cartea a III-a

    În orice faci, consideră ce îl precedă și ce vine după, înainte de a te apuca de ceva. Dacă nu faci asta, vei porni la început cu avânt, deoarece nu te-ai gândit deloc la ce vine după; pentru ca apoi, după ce apar consecințele, să renunți în mod rușinos.

    “Vreau să fiu învingător la jocurile olimpice.“

    Și eu, pe toți zeii, că-i un lucru minunat! Dar întâi consideră ce îl precedă și ce vine după. După aceea, dacă este spre binele tău, apucă-te de treabă. Trebuie să te supui regulilor, să urmezi o dietă strictă, să te abții de la dulciuri, să te supui antrenamentelor la intervalele stabilite, indiferent că este arșiță sau frig, să nu bei apă rece, nici vin, chiar dacă se va ivi ocazia. Într-un cuvânt, trebuie să i te supui antrenorului, la fel cum te-ai supune unui doctor. Apoi, în ziua întrecerii, va trebui să te tăvălești în țărână, câteodată să-ți luxezi o mână sau să-ți scrântești un picior, va trebui să înghiți praf și să înduri lovituri. Și cu toate acestea, în unele lupte tot vei fi învins. După ce vei lua în considerare toate acestea, dacă încă mai vrei să te faci atlet, fă-o.

    Vezi tu, dacă nu le iei în considerare, te comporți precum copiii, care acuma vor să fie atleți, apoi gladiatori, apoi cântăreți la trompetă, iar după aceea să fie actori, în funcție de ce văd și ce admiră pe moment. La fel și tu, acuma ești atlet, apoi gladiator, apoi filosof, apoi orator; însă nu ești niciodată ceva cu tot sufletul. Precum o maimuță, imiți tot ce vezi. Îți cauți plăcerea într-un lucru nou după altul, însă odată ce devine familiar te plictisește. Asta deoarece nu te-ai gândit dinainte la ce te înhami și nu ai cercetat lucrul respectiv în întregul său, ci te-ai apucat de el la întâmplare și cu jumătate de inimă. 

    Astfel, unii oameni vor să fie și ei filosofi atunci când văd un filosof sau când ascultă pe cineva vorbind ca Euphrates, de parcă ar putea cineva să vorbească ca el.

    Omule, gândește-te întâi la ce te înhami, apoi la natura ta și la ce poți duce. Dacă vrei să fii atlet, uită-te la umerii tăi, la coapse, la șale. Căci oameni diferiți sunt făcuți pentru lucruri diferite.

    Crezi că poți fi un filosof dacă faci aceleași lucruri ca și acuma? Crezi că poți să mănânci și să bei ca până acuma? Crezi că poți să cedezi furiei și frustrărilor ca până acuma? Va trebui să veghezi, va trebui să muncești, să învingi unele dorințe, să te desparți de semenii tăi, să fii disprețuit chiar și de un sclav, să fii batjocorit de cei pe care-i întâlnești, să fii mai prejos în funcții, în onoruri sau în curțile de judecată. După ce ai luat în considerare toate aceste lucruri, dacă tu consideri că este potrivit, vin-o, dacă vrei să le dai la schimb pentru lipsă de tulburare, pentru libertate și liniște. Însă dacă nu le-ai luat în considerare, nu te apropia. Nu fi precum copiii: acum filosof, apoi perceptor, apoi orator și apoi procurator al împăratului. Aceste roluri nu se împacă între ele. Trebuie să fii un singur om, fie bun, fie rău. Va trebui să muncești la facultatea ta conducătoare sau la cele externe, la cele dinăuntru sau la cele din afară. Asta înseamnă să alegi între poziția unui filosof sau a unui simplu particular.

    Atunci când Galba a fost asasinat, cineva l-a întrebat pe Rufus: “Este acum lumea guvernată de providență?“ La aceasta, Rufus a răspuns: “Am pornit eu vreodată de la Galba ca să demonstrez că lumea este guvernată de providență?“

XIV. Subiecte diverse

By

On 08/11/2021

In Cartea a III-a

    La fel cum actorii proști nu pot cânta singuri, doar împreună cu alții; tot așa unii oameni nu pot merge singuri. Omule, dacă ești vrednic, mergi de unul singur și conversează cu tine însuți, nu te ascunde în cor. Învață să înduri batjocura altora câteodată. Privește în jurul tău și cercetează-te pe tine însuți, ca să poți afla cine ești.

    Când un om bea numai apă, sau face altceva pentru a se pregăti, de fiecare dată când are ocazia, spune tuturor “Eu beau numai apă“. Bei apă numai așa, ca să spui tuturor că bei apă? Omule, dacă este folositor pentru tine să bei apă, bea; dacă nu este, te comporți absurd. Dacă este folositor pentru tine și bei numai apă, nu te lăuda cu asta în fața celor cărora nu le plac abstinenții. Ce? Tocmai pe aceștia ți-ai găsit să-i mulțumești?

    În general, acțiunile sunt făcute cu un scop premergător, în funcție de împrejurări, ca răspuns la dificultăți, pentru a te conforma sau în funcție de un anume mod de viață.

    Trebuie să eliminăm aceste două lucruri: trufia și neîncrederea în sine. Trufia este opinia că nu mai ai nevoie de nimic. Neîncrederea în sine este opinia că, înconjurat fiind de dificultăți, nu poți trăi o viață netulburată. Trufia este înlăturată cu ajutorul cercetării încrucișate. Socrate a fost primul care a făcut asta.

    Pentru a descoperi că un lucru nu este imposibil, caută și cercetează. Într-un fel, asta înseamnă să filosofezi, să cauți cum este posibil să te folosești de dorință și de aversiune fără constrângeri. 

    “Eu sunt mai bun decât tine, deoarece tatăl meu a fost consul“, spune unul.

    “Eu am fost tribun, iar tu nu“, spune altul.

    Dacă am fi cai, ce ai spune? “Tatăl meu a fost mai rapid“, “Eu am mai mult orz și nutreț“ sau “Eu am un căpăstru mai frumos“? Dacă ai spune astea, ți-aș răspunde “Prea bine, haide să ne întrecem“. Nu este nimic la oameni, precum este viteza la cai, care să ne arate cine este mai bun? Nu este modestia, loialitatea, dreptatea? Arată-te bun în acestea, ca să fii bun în ceea ce îi este specific omului. Dacă îmi vei spune că lovești foarte bine cu piciorul, îți spun că te lauzi cu ceva ce îi este specific măgarului.

XIII. Despre singurătate

By

On 01/11/2021

In Cartea a III-a

    Singurătatea este condiția specifică unui om neajutorat. Un om nu este izolat doar pentru că este singur, la fel cum un om care face parte dintr-un grup nu este neapărat opusul acestuia. Atunci când pierdem un frate sau un fiu sau un prieten apropiat, în care ne-am pus încrederea, spunem că am rămas singuri, deși se poate întâmpla să fim în Roma, înconjurați de o mare de oameni, deși sunt mulți oameni care trăiesc alături de noi sau avem o mulțime de sclavi.

    Definiția singurătății înseamnă un om lipsit de ajutor, expus în fața celor care doresc să-i facă rău. Din acest motiv, atunci când călătorim, spunem că suntem izolați atunci când nimerim printre tâlhari. Nu apropierea unui om ne scutește de singurătate, ci apropierea unui om care este de încredere, onorabil și cumsecade. Dacă să fii singur este de ajuns ca să fii izolat, atunci chiar și Zeus este izolat în timpul conflagrației finale, plângându-se astfel “Vai mie! Nu am alături nici pe Hera, nici pe Atena sau pe Apollo, nu am alături niciun frate, fiu, nepot sau altă rubedenie!“ De fapt, unii chiar se gândesc că asta ar face Zeus rămas singur în timpul conflagrației finale, căci ei nu pot concepe modul de viață al unei ființe solitare. Ei trag această concluzie pornind de la un principiu natural, care spune că omul este, prin natura sa, atras către comunitate și către iubirea aproapelui, și că îi face plăcere să comunice cu alți oameni.

    Cu toate acestea, un om trebuie să se pregătească și pentru singurătate. Trebuie să fie de ajuns pentru el însuși și să poată fi propriul său tovarăș de încredere. La fel cum Zeus își este tovarăș lui însuși, cum este împăcat cu el însuși, cum reflectă la propria sa administrație și se preocupă cu gânduri potrivite pentru el, așa ar trebui și noi să fim capabili de a discuta cu noi înșine, fără a avea nevoie de alții sau fără a fi nevoiți să căutăm alte distracții; ar trebui să studiem administrația divină și relația noastră cu ea; ar trebui să cercetăm cum era atitudinea noastră față de lucruri ieri și cum este ea astăzi; să studiem ce ne afectează încă și cum le putem înlătura; ar trebui să cercetăm cum ne putem vindeca, iar dacă ceva necesită ameliorare, cum putem face asta în armonie cu rațiunea. 

    Vezi tu, împăratul pare că ne oferă o pace măreață. Nu mai sunt războaie și bătălii, nu mai sunt grupuri mari de tâlhari sau de pirați și putem călători în orice sezon pe mare sau pe uscat. Dar poate el să ne ofere această pace și față de boală, sau naufragiu, sau incendii, cutremure și trăsnete? Poate să ne ofere pace când ne îndrăgostim? Nu poate! Dar față de tristețe? Nu poate! Dar față de invidie? Nu poate să ne aducă pacea cu privire la niciuna din acestea. Însă învățăturile filosofilor promit să ne aducă pacea și față de acestea. Ce spun ele? “Omule, dacă mă vei urma, nu vei simți tristețe, furie, nu vei suferi constrângeri sau piedici, vei trăi netulburat și liber, indiferent unde ești sau ce faci.“ Un om este mulțumit chiar și dacă este singur, atunci când dispune de o asemenea pace, acordată nu de către împărat, căci cum ar putea el să acorde asta, ci de către Zeu, prin vocea rațiunii.

    Asemenea om contemplă și se gândește: “Acum niciun rău nu mi se poate întâmpla. Pentru mine nu mai există tâlhari, nici cutremure, totul este liniște și pace. Orice drum, orice oraș, orice întâlnire, orice vecin sau tovarăș, toate sunt inofensive. Un altul, care mă are în grijă, îmi asigură hrană și veșminte, îmi dă percepții și principii generale. Iar atunci când nu-mi mai oferă cele necesare, tot El sună retragerea, îmi ține ușa deschisă și mă cheamă să vin.“ Unde? Într-un loc de care nu trebuie să-ți fie frică, acolo de unde ai venit, între prietenii și rudele tale, elementele. Ce ai primit din foc se întoarce în foc, din pământ se întoarce în pământ, din aer se întoarce în aer și din apă se întoarce în apă. Nu există Hades, nici Acheron, nici Cocytus, nici Piriphlegethon, totul este populat de zei și de daimoni. Când un om se gândește la acestea, când vede soarele, luna și stelele, când se bucură de pământ și de mare, nu este nici izolat și nici lipsit de ajutor. 

    “Dar, dacă cineva mă atacă atunci când sunt singur și mă ucide?“

    Prostule, nu pe tine te ucide, doar sărmanul tău corp.

    Ce fel de singurătate rămâne? Ce lipsă de ajutor? De ce ne descurcăm mai rău decât copiii? Căci ce fac copiii când rămân singuri? Strâng cioburi și țărână și construiesc ceva cu ele, apoi dărâmă ce au construit și fac altceva. Astfel, își găsesc întotdeauna ceva de făcut. Dacă tu pleci, să mă pun să plâng că am rămas singur și izolat? Nu ar trebui mai degrabă să-mi găsesc și eu cioburile mele și țărâna mea? Copiii fac asta fiind lipsiți de cunoaștere. Noi cu ajutorul cunoașterii ne facem nefericiți?

    O putere mare este întotdeauna periculoasă pentru un începător. Nu trebuie să cari mai multe decât poți duce, și numai din cele care sunt în armonie cu natura. Unele lucruri i se pot potrivi unui om puternic, dar nu și unui om bolnav. Fii mulțumit să trăiești acuma viața unui om bolnav, pentru ca să poți trăi într-o bună zi precum un om sănătos. Mănâncă puțin, bea numai apă, nu-ți dori nimic pentru moment, pentru ca într-o zi să te poți folosi de dorință cum se cuvine. De faci asta, atunci când va fi ceva bun în tine, o să te poți folosi rațional de dorință.

    “Nu, noi vrem să trăim precum înțelepții de la început și să fim de ajutor pentru ceilalți oameni.“  

    De ajutor, foarte bine! Dar îți ești de ajutor ție? Vrei să-i îndemni pe alții? Fă-o! Dacă vrei să fii de ajutor altora, arată-le prin exemplul tău ce fel de om crează filosofia și încetează să vorbești prostii. Când mănânci, fii de ajutor celor care mănâncă cu tine; când bei, celor care beau alături de tine. Cedând, făcându-le loc, suportându-i pe ceilalți, așa le ești de ajutor, nu atunci când îi scuipi în față.

XII. Cum să ne antrenăm

By

On 25/10/2021

In Cartea a III-a

    Nu trebuie să ne antrenăm folosindu-ne de metode contrare naturii și rațiunii. Dacă am face asta, noi, care ne spunem filosofi, n-am fi cu nimic deosebiți de saltimbanci. Să mergi pe sârmă este dificil și periculos. Ar trebui din cauza asta să ne antrenăm mergând pe sârmă, cățărându-ne pe palmieri sau îmbrățișând statui? În niciun caz! Nu tot ce este dificil și periculos este și potrivit pentru antrenament, doar ce conduce la ce vrem să realizăm este potrivit. Și ce vrem să realizăm? Să ne folosim liberi de constrângeri de dorință și de aversiune. Ce înseamnă asta? Să nu eșuăm în ceea ce ne dorim și să nu cădem în ceea ce vrem să evităm. Către asta trebuie să conducă și antrenamentul nostru.

    Fără eforturi grele și susținute, nu este posibil să-ți asiguri o dorință care să nu eșueze în ceea ce vrea și o aversiune care să nu cadă în ceea ce caută să evite. Dacă vei permite dorinței sau aversiunii să se îndrepte către lucruri independente de voință, poți fi sigur că nu va mai fi posibil să obții ceea ce dorești sau să eviți ceea ce vrei să eviți.

    De vreme ce obiceiurile puternice tind să predomine și noi suntem obișnuiți să ne folosim de dorință și aversiuni cu privire la lucruri care nu sunt în puterea noastră, trebuie să contracarăm acest obicei cu un obicei contrar, iar pentru cele mai alunecoase impresii trebuie să ne antrenăm. 

    Dacă sunt înclinat către plăcere, pentru a mă antrena voi tinde în direcția contrară mai mult decât ar fi cazul în mod normal. Dacă sunt înclinat să mă feresc de durere, mă voi forța și mă voi antrena împotriva acestor impresii, pentru a-mi ține la distanță aversiunea față de asemenea lucruri.

    Cine este cel care se antrenează astfel? Este cel care nu-și dorește nimic, care caută să evite doar lucrurile ce depind de voința sa și care se antrenează îndeosebi în acele lucruri ce îi sunt lui dificile. Din acest motiv, oameni diferiți se antrenează din greu pentru lucruri diferite. De ce să-ți instalezi un stâlp pe care să te cațeri? De să cari peste tot cu tine un cort, sau pistil și mojar?

    Omule, dacă ești ușor iritabil, antrenează-te să înduri abuzuri, antrenează-te să nu te superi atunci când ești jignit. Vei face asemenea progrese încât chiar și dacă ești lovit, vei putea să-ți spui ție însuți “Imaginează-ți că ai îmbrățișat o statuie“. Apoi, antrenează-te să bei vin cum se cuvine, nu ca să poți bea mult, că sunt unii nesăbuiți care se antrenează pentru așa ceva, ci pentru a te abține de la băut. Să te abții și de la fete tinere sau prăjituri rafinate. La momentul potrivit, pentru a te supune încercării, vei coborî în arenă să vezi dacă impresiile te copleșesc la fel ca înainte. Însă acuma, ferește-te de ce este mai puternic decât tine. Disputa este inegală atunci când este între o fată drăguță și un tânăr care abia a început filosofia. După cum spune vorba, un urcior și o piatră nu stau bine împreună.

    După cel al dorinței și aversiunii, vine al doilea domeniu, cel al impulsului către o anumită acțiune sau de a se retrage de la o acțiune. Aici, scopul tău este să asculți de rațiune, să nu faci nimic nepotrivit momentului sau locului, sau nepotrivit din vreun alt punct de vedere.

    Al treilea domeniu se preocupă de consimțământ și are legătură cu lucrurile care sunt plauzibile sau amăgitoare. Așa cum spunea Socrate că nu trebuie să trăim o viață lipsită de cercetare, nici noi nu trebuie să acceptăm o impresie fără a o cerceta. Ar trebui să-i spunem “Stai, lasă-mă să văd cine ești și de unde ai venit“. La fel cum un străjer întreabă noaptea “Arată-mi semnul!“, și noi să întrebăm “Ai semnul primit de la natură, cel pe care îl prezintă o impresie ce poate fi acceptată?“.

    În final, exercițiile care țin de trup, dacă ajută în vreun fel la cele menționate mai sus, la antrenarea dorinței și aversiunii, sunt exerciții potrivite. Însă dacă sunt făcute pentru a te afișa, atunci sunt semnul unuia care s-a abătut și s-a îndreptat către cele externe, al unuia care caută spectatori ca să-l laude. De aceea, Apollonius avea dreptate când spunea “Dacă te antrenezi pentru binele tău, atunci când este cald și-ți este sete, ia o gură de apă, scuip-o și nu spune nimănui.“

XI. Subiecte diverse

By

On 18/10/2021

In Cartea a III-a

    Unele pedepse parcă sunt consfințite prin lege pentru cei care nu dau ascultare administrației divine. Oricine socotește bun ceva independent de voința sa, lasă-l să fie la cheremul invidiei, dorinței, lasă-l să lingușească pe alții și să fie tulburat. Oricine socotește rău ceva independent de voința sa, lasă-l să sufere, să jelească, să se plângă, să fie nefericit. Însă, deși suferim pedepse atât de aspre, tot nu ne putem abține.

    Amintește-ți ce spune poetul cu privire la străini:

    “Străine, de-ar veni altul mai rău decât tine,

    Tot nu-l voi putea necinsti.

    Căci de la Zeus vin străinii și săracii.“

    Aceste vorbe trebuie să le avem pregătite pentru a le folosi și cu privire la părinți: “Chiar de-ar fi altul mai rău decât tine, nu pot necinsti un tată. Căci toți vin de la Zeus, protector al tuturor părinților.“ Sau cu privire la frați, “căci toți vin de la Zeus, protectorul celor de același sânge.“ Pe aceeași cale vom descoperi că Zeus este protector al tuturor diferitelor relații dintre oameni.

X. Cum să suportăm boala

By

On 11/10/2021

In Cartea a III-a

    Trebuie să avem fiecare opinie la îndemână atunci când este nevoie de ea: cu privire la masă atunci când luăm masa, cu privire la baie atunci când ne îmbăiem, cu privire la somn atunci când ne întindem în pat.

    “Nu lăsa somnul să-ți închidă pleoapele grele, 

    Până ce nu ți-ai socotit faptele zilei.

    Ce ai greșit? Ce ai făcut? Ce ai lăsat nefăcut?

    Începând cu primul lucru, cercetează-le pe toate, iar apoi,

    Pentru cele rele să te mustri, și pentru cele bune să te bucuri.“

    Păstrează aceste versuri la îndemână, pentru a le folosi, nu pentru a le recita pe de rost, cum reciți un imn către Apollo.

    De asemenea, în boală trebuie să avem la îndemână opinii cu privire la boală. Când ne îmbolnăvim nu trebuie să uităm și să abandonăm totul, spunând “Să nu am pace dacă voi continua cu filosofia. Trebuie să merg și să mă îngrijesc de trupul meu, ca să nu mă îmbolnăvesc.“ Ce înseamnă filosofia? Nu înseamnă să te pregătești pentru ce s-ar putea întâmpla? Nu înțelegi că ce spui de fapt este “Să nu am pace dacă voi continua să mă pregătesc să suport cu răbdare ce s-ar putea întâmpla“? Este ca și cum un atlet ar vrea să renunțe la pancrațiu pentru că a fost lovit. Acolo chiar este posibil să renunți și să scapi de lovituri, dar cu ce te ajută să renunți la filosofie? 

    Atunci când este încercat de necazuri, fiecare dintre noi ar trebui să-și spună “Pentru asta m-am pregătit. Pentru asta m-am antrenat.“

    Zeul îți cere să dovedești că te-ai pregătit pentru luptă conform regulilor: că ai ținut dieta adecvată, că te-ai antrenat, că ai ascultat de antrenor. Te vei trage înapoi atunci când vine timpul să acționezi? Dacă acum este timpul pentru boală, treci prin boală așa cum trebuie. Dacă este timpul să-ți fie sete, suportă setea așa cum trebuie; dacă este timpul să-ți fie foame, suportă foamea așa cum trebuie. Nu este asta în puterea ta? Cine te poate opri? Doctorul te poate opri să bei, dar nu te poate împiedica să suporți setea așa cum trebuie; te poate opri să mănânci, dar nu te poate împiedica să suporți foamea așa cum trebuie. 

    “Dar nu mă pot ocupa de studiile mele!“

    Sclavule, pentru ce studiezi? Nu pentru a fi fericit? Nu pentru a fi statornic? Nu pentru a-ți trăi viața în armonie cu natura? Ce te împiedică să-ți păstrezi facultatea conducătoare în armonie cu natura și atunci când ești bolnav? Aceasta este dovada, așa demonstrezi că ești filosof. Căci și boala face parte din viață, așa cum face parte mersul pe jos sau călătoriile pe mare sau pe uscat. Atunci când te plimbi, citești? Nu. Nici atunci când ești bolnav. Dacă mergi cum trebuie, ai îndeplinit ce ține de un om care se plimbă. Dacă suporți boala cum trebuie, ai îndeplinit ce ține de un om bolnav. 

    Ce înseamnă să suporți boala cum trebuie? Să nu aduci vină Zeului sau oamenilor, să nu fii distrus de ceea ce se întâmplă, să aștepți moartea cu noblețe și curaj, să faci ce ține de tine.

    Atunci când te vizitează doctorul să nu te temi de ce are de spus. Dacă îți va spune că te faci bine, să nu te bucuri excesiv; căci ce este bine în asta? Ce bine ai deținut tu când erai sănătos? Și să nu fii descurajat dacă îți va spune că o duci rău; căci ce înseamnă asta? Înseamnă că se apropie despărțirea sufletului de corp. Ce este de speriat la asta? Dacă nu te apropii de acest moment acuma, nu te vei apropia de el altădată? Se va întoarce lumea cu susul în jos când vei fi mort? De ce cauți să-l lingușești pe doctor? De ce îi spui “Stăpâne, dacă îți face plăcere, fă-mă bine!“? De ce îi dai ocazia să se umfle în pene? De ce nu îi acorzi atenția care i se cuvine, la fel cum acorzi atenție pantofarului, în raport cu piciorul, sau zidarului, în raport cu casa. Tot așa, trebuie să-i acorzi doctorului ce i se cuvine, în raport cu sărmanul tău corp. Un corp care nu îți aparține și care nu este în natura sa decât un cadavru.

    Acestea sunt lucrurile pe care omul trebuie să le îndeplinească când este bolnav. Dacă le îndeplinește, păstrează ceea ce îi aparține.

    Nu este datoria filosofului să păzească lucrurile externe, precum vinul, uleiul sau corpul; ci să-și păzească facultatea conducătoare. Cum trebuie să se ocupe de lucrurile externe? Doar atât cât să nu fie nesăbuit în ceea ce le privește. Ce motiv îți mai rămâne să te temi sau să te înfurii pentru lucruri care nu-ți aparțin și care nu au importanță? Păstrează aceste două precepte la îndemână: primul că în afara voinței, nimic nu este bun sau rău, și al doilea că nu trebuie să cerem ca lucrurile să se întâmple așa cum vrem, ci noi să ne adaptăm la ce se întâmplă. 

    “Dar fratele meu nu trebuia să se comporte așa cu mine.“

    Nu trebuia; dar este treaba lui să se ocupe de asta. Oricum s-ar comporta el față de tine, tu să te comporți cum trebuie față de el. Una este treaba mea, alta nu mai este treaba mea. Una nu poate fi împiedicată de către nimeni, cealaltă este supusă constrângerilor.

IX. Dialog cu un orator care călătorea la Roma pentru un proces

By

On 04/10/2021

In Cartea a III-a

    Fiind vizitat de către un om care mergea la Roma pentru un proces care privea funcția sa oficială, Epictet l-a întrebat despre motivele călătoriei sale. La rândul său, omul i-a cerut părerea cu privire la această afacere.

    De mă întrebi ce vei face în Roma, dacă vei avea succes în procesul tău sau nu, pentru asta nu pot să-ți ofer nimic. De mă întrebi cum îți va merge, pot să-ți spun atât: dacă opiniile tale sunt corecte, îți va merge bine; dacă sunt greșite, îți va merge prost. Tot ce face un om este determinat de opiniile sale. Ce te-a determinat să-ți dorești să fii ales reprezentant al Cnossosului? Opinia. Care este motivul pentru care mergi la Roma? Opinie. Și să pleci iarna, cu atâtea pericole și cheltuieli?

    “Necesitatea mi-a impus asta.“

    Cine îți spune asta? Opinia ta. Opinia este cauza tuturor lucrurilor pe care le face cineva. Dacă un om are opinii greșite, oricare ar fi cauza, rezultatul îi va semăna. Avem toți opinii corecte? Și tu și adversarul tău aveți opinii corecte? Dacă da, atunci de ce nu vă înțelegeți? Sunt opiniile tale corecte, iar ale lui nu? De ce? Că așa crezi? Și el crede la fel. Și nebunii cred asta. Ăsta nu este un criteriu bun.

    Arată-mi că ți-ai cercetat opiniile și că ai fost atent la ele. Nu ești mulțumit să stai acasă cu onorurile de care te-ai bucurat până acuma și mergi la Roma să devii reprezentantul Cnossosului, dorind onoruri mai mari și mai distinse. Ai depus vreodată același efort să călătorești cu scopul de a-ți cerceta opiniile și de a le respinge pe cele greșite? Cu cine te-ai sfătuit pentru asta? Cât timp ai folosit pentru asta? La ce vârstă?

    Reexaminează-ți viața ta de până acuma. Fă-o în gând, dacă ți-e rușine de mine. Ți-ai cercetat propriile opinii atunci când erai copil? Nu făceai și atunci lucrurile la fel cum le faci acuma? Atunci când ai crescut și ai fost tânăr, când ascultai profesorii de retorică și scriai tu discursuri, știai că îți lipsește ceva? Când ai devenit adult și ai intrat în viața publică, când ai început să pledezi cazuri și să-ți construiești o reputație, ai considerat pe cineva egalul tău? Ai fi lăsat pe cineva să te cerceteze și să-ți arate că opiniile tale sunt greșite? În definitiv, ce aștepți de la mine?

    “Să mă ajuți în treaba aceasta.“

    Nu am nicio regulă care să te ajute în privința asta. Și dacă pentru asta ai venit la mine, atunci ai venit ca la un vânzător de zarzavat sau ca la un pantofar, nu ca la un filosof. 

    “Atunci la ce sunt folositoare preceptele pe care le oferă filosofii?“

    Pentru ca, oricare ar fi situația, să ne păstrăm facultatea conducătoare în armonie cu natura, până la capăt. Ți se pare un lucru mărunt?

    “Dimpotrivă, mi se pare cel mai important.“

    Și? Crezi că asta se întâmplă repede? Crezi că este ceva ce poți obține într-o oprire scurtă? Fă-o dacă poți! 

    O să pleci mai departe și o să spui “L-am cunoscut pe Epictet și a fost la fel ca și cum aș fi cunoscut o statuie, sau o piatră.“ Asta pentru că doar m-ai văzut și atât. Oamenii se cunosc unul cu celălalt așa cum se cuvine doar atunci când își prezintă opiniile unul celuilalt și le înțeleg. Înțelege opiniile mele și arată-mi-le pe ale tale. Abia atunci poți spune că m-ai cunoscut. Să ne cercetăm unul pe celălalt. Dacă vreuna din opiniile mele este greșită, corecteaz-o. Dacă ai o opinie, arat-o. Așa mergi să cunoști un filosof. Tu nu procedezi așa. Tu îți spui “Dacă tot sunt în trecere pe aici ca să tocmesc o corabie, pot să-l văd și pe Epictet. Haide să vedem ce spune el.“ Apoi, pleci și îți spui “Epictet nu e mare lucru, face greșeli gramaticale și vorbește ca un barbar.“ Așa cum ai venit tu, ce altceva ai putea să judeci?

    “Dar, dacă mă las atras de aceste lucruri, voi ajunge ca tine: fără pământuri, fără argintărie, fără cirezi de animale.“

    La asta nu pot răspunde decât un singur lucru: eu nu am nevoie de ele. Dar tu, și dacă ai o moșie mare, tot vei avea nevoie de altceva, și vrând nevrând ești mai sărac decât mine.

    “Ce aș putea avea nevoie?“

    Ai nevoie de ceea ce îți lipsește: o minte statornică, în armonie cu natura și netulburată. Dacă sunt sau nu reprezentantul unei cetăți, nu contează pentru mine. Însă pentru tine contează. Sunt mai bogat decât tine. Eu nu sunt neliniștit gândindu-mă ce părere are împăratul despre mine, nu trebuie să lingușesc pe nimeni pentru asta. Asta am eu în locul argintului și aurului tău. Tu ai cupe din aur, însă gândirea ta, opiniile, alegerile, impulsurile și dorințele tale sunt din lut. La mine acestea sunt în armonie cu natura. Fiind astfel, de ce să nu mă ocup cu studiul rațiunii? Am timp pentru asta și mintea mea nu este tulburată. Cu ce să-ți ocupi mintea când este liberă? Nu este altă preocupare mai potrivită pentru om decât aceasta. De ce să nu facă un filosof eforturi pentru a-și dezvolta rațiunea? Când tu nu ai nimic de făcut, ești neliniștit, mergi la teatru sau te plimbi aiurea. Tu te apleci asupra cupelor de cristal, eu cu silogismul numit “Mincinosul“. Tu cu cupele murrhine, eu mă aplec asupra silogismului negării. Ție tot ce ai îți pare neînsemnat. Mie tot ce am îmi pare important. Dorințele tale nu pot fi niciodată satisfăcute, ale mele sunt deja satisfăcute. Tu ești precum un copil care bagă mâna într-un vas cu gâtul îngust și vrea să scoată nuci și smochine. Dacă copilul își umple mâna, nu o mai poate trage afară și plânge. Lasă câteva să cadă înapoi, copile, și o să-ți poți trage mâna afară. Asta îți spun și ție “Lasă dorințele deoparte“. Nu râvni la multe și atunci vei obține ce vrei.

VIII. Cum să ne antrenăm pentru a ne descurca cu impresiile

By

On 27/09/2021

In Cartea a III-a

    La fel cum ne antrenăm să ne descurcăm cu sofismele, tot așa trebuie să ne antrenăm zilnic să ne descurcăm cu impresiile. Asta deoarece și ele necesită un răspuns din partea noastră.

    “Fiul lui Cutărică a murit.“

    Răspuns: acest lucru nu ține de voință, nu este un rău.

    “Tatăl lui Cutărică l-a dezmoștenit. Ce părere ai de asta?“

    Nu ține de voință, nu este un rău.

    “Împăratul l-a condamnat.“

    Asta nu ține de voință, nu este un rău.

    “El a fost mâhnit de asta.“

    Acesta este un act care ține de voință, este rău.

    “El a îndurat cu noblețe.“

    Acesta este un act care ține de voință, este bun.

    Dacă dobândim acest obicei, vom face progrese, căci nu vom accepta nimic altceva decât o impresie comprehensibilă. 

    “Fiul a murit. Ce s-a întâmplat?“

    Fiul a murit.

    “Nimic altceva?

    Nimic.

    “Corabia este pierdută. Ce s-a întâmplat?“

    Corabia este pierdută.

    “El este dus la închisoare. Ce s-a întâmplat?“

    El este dus la închisoare. Orice om poate adăuga “Asta este o nenorocire pentru el“, dar asta este propria lui opinie.

    Cu toate acestea, tu dai vina pe Zeus pentru asemenea lucruri. De ce? Pentru că ți-a dat răbdare și noblețe? Deoarece a luat acestor lucruri puterea de a face rău? Pentru că ți-a dat capacitatea să înduri toate acestea și să rămâi fericit? Deoarece ține poarta deschisă pentru tine, pentru atunci când nu o să-ți mai fie posibil să rămâi? Du-te, omule, și nu te mai plânge.

    De vrei să afli, o să-ți spun care este atitudinea romanilor față de filosofi. Italicus era un om care avea reputația de filosof printre ei. Odată, când eram și eu prezent, s-a supărat pe prietenii săi, ca și cum ar fi suferit ceva intolerabil, și a arătat către mine spunând “Nu pot să mai suport, mă omorâți cu zile. Vreți să mă faceți să fiu ca și el!“

VII. Dialog cu guvernatorul epicurian al orașului

By

On 20/09/2021

In Cartea a III-a

    Fiind vizitat de guvernator, care era epicurian, Epictet a spus: este normal ca noi, cei care suntem ignoranți, să vă întrebăm pe voi, filosofii, care este cel mai bun lucru pe lume, la fel cum cei care ajung într-un oraș nou pun întrebări localnicilor. Iar odată ce vom învăța care este acest lucru bun, să-l căutăm și să-l vedem noi înșine, așa cum fac călătorii cu lucrurile de vizitat dintr-un oraș. 

    Toată lumea este de acord există trei lucruri specifice oamenilor: sufletul, corpul și cele exterioare. Rămâne ca voi, filosofii, să ne spuneți care este cel mai important dintre acestea. Ce să le spunem oamenilor? Carnea este cea mai importantă? Pentru asta a călătorit Maximus pe furtună până la Casiopeea, să-și însoțească fiul? Pentru a-și satisface plăcerile cărnii?

    “În niciun caz“, a negat guvernatorul.

    Este normal să ne îndreptăm eforturile către ceea ce este mai bun în noi?

    “Desigur.“

    Și ce avem mai bun decât carnea?

    “Sufletul.“

    Care sunt superioare? Bunurile lucrului superior sau bunurile celui inferior?

    “Ale celui superior.“

    Depind bunurile sufletului de voință sau sunt independente de ea?

    “Depind de voință.“

     În acest caz, plăcerea sufletească este unul din lucrurile care țin de voință?

    “Așa este“, a răspuns el.

    Și ce dă naștere acestei plăceri? Se naște din ea însăși? Este imposibil. Trebuie să presupunem că există o esență a binelui, care are valoare prin ea însăși, și prin intermediul căreia obținem plăcerea sufletească.    

    Guvernatorul a fost de acord și cu această afirmație.

    Atunci ce dă naștere acestei plăceri sufletești? Dacă bunurile sufletului îi dau naștere, atunci am descoperit natura binelui; căci este imposibil ca binele și ceea ce ne aduce bucurii cumpătate să fie două lucruri diferite sau ca dintr-un lucru care nu este bun să rezulte ceva bun. Dacă rezultatul principal este bun, atunci și ce îl precedă este bun. Dar tu nu poți afirma așa ceva dacă ești întreg la minte, deoarece l-ar contrazice pe Epicur și învățăturile școlii din care faci parte. În acest caz, ce îți rămâne ție să afirmi este că plăcerea sufletească rezultă din lucrurile care țin de corp, că acestea sunt lucrurile care precedă și, astfel, reprezintă esența binelui. 

    Așadar, Maximus nu a procedat rațional dacă a avut alte motive să călătorească decât plăcerile cărnii, cel mai important lucru pentru el. Nu procedează rațional nici atunci când, ca și judecător, se abține să ia lucrurile altora, deși poate să o facă. Haide să vedem cum se poate face asta în secret, în siguranță, fără să știe nimeni. Căci nici Epicur nu a spus că este un lucru rău să furi. Numai să fii prins este. Acesta este motivul pentru care el spune să nu furi, deoarece nu poți fi sigur că nu vei fi descoperit. Dar eu îți voi spune că dacă furăm cu cap și cu grijă, nu vom fi descoperiți. Pe lângă asta, avem prieteni, bărbați și femei, sus-puși, iar grecii sunt neputincioși, nu va avea niciunul curajul să meargă la Roma pentru a ne da în judecată. De ce să te abții de la binele tău? Este irațional și prostesc. Dacă îmi spui că te abții, nu te cred. La fel cum este imposibil să fii de acord cu ceea ce pare fals sau să respingi adevărul, la fel este imposibil să te ții la distanță de ceea ce pare bun. Averea este un lucru bun, cel mai eficient pentru a obține plăcere. De ce să nu o dobândești? De ce să nu o corupi pe soția vecinului tău, dacă o poți face fără să fii prins? Iar dacă vecinul face scandal, de ce să nu-i frângi gâtul?

    Asta înseamnă să fii un filosof adevărat, să fii consecvent cu principiile tale, dacă vrei să fii un filosof cum trebuie. Altfel nu vei fi cu nimic mai bun decât noi care ne spunem stoici. Și noi spunem un lucru și facem altceva. Vorbim de lucruri nobile și facem lucruri de ocară. Tu vei fi ipocrit în celălalt sens, spunând vorbe de ocară și făcând fapte nobile.

    Pe Zeus! Poți să-ți imaginezi un oraș de epicurieni? Unul va spune “nu o să mă însor“. “Nici eu, va spune un altul, că este rău să te căsătorești.“ Și este rău să faci copii sau să te implici în lucrurile publice. Ce se va întâmpla cu un asemenea oraș? De unde vor veni cetățenii lui? Cine îi va crește? Cine va fi căpitan al efebilor? Cine va administra gymnasiumul? Care va fi educația lor? Va fi aceeași cu cea primită de spartani sau de atenieni? 

    Ia un tânăr și educă-l în conformitate cu învățăturile voastre. Învățăturile acestea sunt greșite, subversive pentru stat, dezastruoase pentru familie, nu sunt potrivite nici pentru femei. Omule, lasă aceste principii deoparte. Trăiești într-un oraș imperial, este datoria ta să îndeplinești funcții publice, să judeci drept, să te abții de la ceea ce aparține altora; nicio femeie, cu excepția soție tale, să nu fie frumoasă în ochii tăi, și nici băieți, nici aur sau argint. Caută să ai opinii consecvente cu această purtare. Ele îți vor permite să te abții cu plăcere de la lucruri care te atrag și te copleșesc cu o mare putere de convingere. Dacă tu, în schimb, întărești acea putere de convingere cu o filosofie precum aceasta, care ne împinge și ne îndrumă în aceeași direcție, ce se va întâmpla?

    Ce este mai bun la o sculptură? Argintul sau meșteșugul? Substanța din care este făcută mâna este doar carne, însă munca pe care o face mâna are întâietate. Cele ce trebuiesc făcute se încadrează în trei categorii: cele care țin de existență, cele care țin de un anumit fel de existență și cele care au întâietate. Așadar, la om nu trebuie să apreciem substanța, carnea, ci lucrurile care au întâietate. Care sunt acestea? Implicarea în activitățile publice, căsătoria, creșterea copiilor, pietatea, grija față de părinți, și, în general, dorința și aversiunea, impulsul de a acționa și de a te înfrâna, folosite așa cum trebuie și în armonie cu natura.

    După natura noastră suntem liberi, nobili, modești. Căci ce alt animal roșește? Ce alt animal simte rușine? Este în natura noastră să subordonăm plăcerea lucrurilor care au întâietate, să le slujească acestora, astfel încât să ne stârnească și să ne păstreze constanți în activități conforme cu natura noastră.

    “Dar eu sunt bogat și nu-mi lipsește nimic.“

    Atunci de ce pretinzi că ești filosof? Aurul și argintul îți sunt de ajuns, ce nevoie mai ai de principii?

    “Dar eu sunt judecător peste greci.“

    Știi cum să judeci? Cum ai ajuns să știi asta?

    “Mi-a dat scrisoare împăratul.“

    Dacă ți-ar da o scrisoare în care te numește judecător la un concurs de muzică, cu ce te-ar ajuta? Dar să lăsăm asta. Cum te-a numit judecător? Cui i-ai pupat mâna? Lui Symphorus sau lui Numenius? La cine ai făcut anticameră? Cui i-ai făcut cadouri? Nu înțelegi că să fii judecător nu are mai multă valoare decât are Numenius? 

    “Dar eu pot să arunc pe oricine în închisoare.“

    Și o piatră poți să o arunci.

    “Dar eu pot să ciomăgesc pe cineva până la moarte.“

    Și un măgar poți să-l ciomăgești. Asta nu este același lucru cu a conduce oameni. Condu-ne ca pe ființe raționale. Arată-ne ce este folositor și vom urma. Arată-ne ce este dăunător și ne vom feri. Fă-ne să te admirăm și să te imităm, cum făcea Socrate cu oamenii. El era un conducător adevărat, căci i-a determinat pe alții să-și supună lui propriile lor dorințe și aversiuni, propriile lor impulsuri de a acționa sau de a se înfrâna. 

    Tu vii și spui “Fă asta și nu fă astalaltă, că de nu, te arunc în închisoare“. Nu așa sunt conduse ființele raționale.

    Mai bine spune “Fă cum a poruncit Zeus, că de nu, vei fi pedepsit și vei suferi“. Ce pedeapsă? Nu vei suferi nimic altceva decât că vei eșua în ceea ce trebuie să faci, vei pierde omul de încredere, modest și cu bună-cuviință, din tine. Nu vei găsi o pierdere mai mare decât aceasta.

Page 2 of 3

Previous

Next

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén