...unele depind de noi, altele nu depind de noi

Month: December 2021

XXI. Împotriva celor care adoptă cu ușurință profesia de dascăl

    Cei care au învățat numai precepte și nimic altceva, sunt grăbiți să le vomite afară, la fel cum oamenii cu stomac sensibil vomită mâncarea. Întâi digeră cum trebuie preceptele tale și astfel nu le vei mai vomita. Nedigerate, ele devin un adevărat vomitiv, impure și necomestibile. După ce le digeri, arată-ne că facultatea ta conducătoare este schimbată, la fel cum atleții arată prin mușchii lor rezultatul exercițiilor și al dietei, la fel cum cei care stăpânesc o meserie pot să arate ce au învățat. Tâmplarul nu vine și spune “Ascultați-mă cum vorbesc despre tâmplărie“, însă odată ce se angajează să ridice o casă, o construiește și astfel arată că își cunoaște meseria. 

    Fă și tu la fel: mănâncă, bea, îmbracă-te precum un om; căsătorește-te, fă copii, fă-ți datoriile de cetățean; îndură insulte, rabdă un frate nerezonabil, rabdă un tată, un fiu, un vecin, un tovarăș de călătorie. Arată-ne că poți să faci asta, ca să vedem că ai învățat ceva de la filosofi.

    Nu tu. Tu spui: “Veniți și ascultați-mă cum citesc comentarii.“

    Pleacă de aici, caută altcineva pe care să-ți verși voma.

    “Te asigur că îți voi expune doctrinele lui Chrysippus cum nimeni altcineva nu poate. Voi despărți în bucăți ce spune el și-ți voi prezenta clar. La acestea voi adăuga, unde este posibil, ceva din verva lui Antipater sau a lui Archedemus.“ 

    Ce? Pentru asta vrei ca tinerii să-ți părăsească ținutul natal și părinții? Să te asculte pe tine cum explici cuvinte? Nu ar trebui să se întoarcă pregătiți să-i rabde pe alții și să lucreze cu ei, liniștiți și liberi de tulburări, pregătiți cu provizii care să le ajungă pentru tot parcursul vieții, care să le permită să rabde bine și onorabil orice s-ar întâmpla? 

    Și cum ai putea să le oferi ceva ce nici tu nu deții? Căci principala ta ocupație a fost să rezolvi silogisme, argumente variabile și raționamente în care se ajunge la o concluzie prin întrebări și răspunsuri.

    “Dar cutare persoană ține prelegeri. Eu de ce să nu o fac?“

    Sclavule, nu poți face asta fără pregătire și la întâmplare. Asta cere să ai vârsta potrivită, să trăiești o anume viață și să fii călăuzit de către Zeu. Tu spui că nu e adevărat, însă nimeni nu părăsește portul într-un voiaj, fără ca înainte să sacrifice zeilor și fără să le ceară ajutorul. Nimeni nu seamănă la întâmplare, ci doar după ce au invocat-o pe Demetra. 

    Va fi în siguranță un om care se înhamă la o treabă atât de importantă precum aceasta fără ajutorul zeilor? Iar pentru cei care vin la prelegerile lui, va fi favorabilă această venire? Omule, de ce te apuci să transformi misterele în ceva profan? Tu spui “Există un sanctuar la Eleusis, uite, este unul și aici; există un hierofant acolo, voi face unul și aici; există un crainic acolo, și eu voi numi un crainic; există un purtător al făcliei acolo, și eu voi avea un purtător al făcliei; sunt făclii acolo, la fel și aici. Vorbele rostite sunt la fel. Ce diferență este între ce facem noi și misterele eleusine?“ 

    Omule lipsit de pietate, cum să nu fie diferență? Beneficiile aduse de mistere depind de timpul și de locul potrivit. Ele trebuiesc pregătite cu sacrificii și rugăciuni. Trebuie să te apropii de ele cu trupul purificat și cu mintea dispusă și pregătită pentru ritualuri străvechi și sfinte. Doar așa aduc beneficii misterele. Doar așa ajungem la concluzia că toate aceste lucruri au fost stabilite de către cei din vechime pentru educația și pentru îndreptarea noastră. Dar tu vrei să ții prelegeri și să le dezvălui la timpul nepotrivit și în locul nepotrivit, fără sacrificii și fără rugăciuni. Nu ai îmbrăcat roba pe care o poartă hierofantul, nu ai părul pregătit și nici acoperit precum el; nu ai vocea potrivită și nici vârsta potrivită, nu te-ai purificat precum el. Tu doar ai învățat cuvintele și pretinzi că acestea sunt sacre prin ele însele.

    Altfel trebuie să te apropii de aceste lucruri. Este vorba de un lucru important și pătruns de mister, nu este un dar care să fie împărțit tuturor deopotrivă. Să ai în grija ta tinerii, cere mai mult decât doar înțelepciune. Un om trebuie să aibă o anumită pregătire și potrivire pentru asta, o anume capacitate fizică. Și, pe deasupra, trebuie să fie îndrumat de Zeu către această îndeletnicire, așa cum a fost îndrumat Socrate să cerceteze oamenii, Diogene să-i mustre într-o manieră autoritară, sau Zenon să-i învețe pe alții și să formuleze precepte.

    Este ca și cum ai deschide un oficiu de doctor, doar cu niște doctorii, pe care însă nu știi și nici nu cauți să înveți unde și cum trebuiesc folosite. “Uite, spui tu, omul acela vinde pomadă pentru ochi. La fel și eu.“ Dar ai și îndemânarea de a o folosi? Știi tu unde, cum și cui îi face bine? De ce te joci la întâmplare cu lucruri de cea mai mare importanță? De ce ești nesăbuit? De ce te apuci de ceva ce nu se potrivește cu ce poți tu? Las-o pentru cei care pot să o facă și care o fac cu distincție.

    Nu adu dezonoare filosofiei prin acțiunile tale și nu te alătura celor care îi strică reputația. Dacă studiul preceptelor te atrage, rămâi tăcut și întoarce-le pe toate părțile la tine în minte. Însă nu îți spune filosof. Și dacă cineva spune că ești, să-l contrazici spunând “Acest om greșește. Sunt neschimbat. Dorințele mele, impulsurile mele, consimțământul meu, toate sunt așa cum sunt. Într-un cuvânt, nu m-am schimbat deloc în ceea ce privește modul în care mă folosesc de impresii.“

    Astfel să gândești, astfel să vorbești despre tine, dacă vrei să gândești cum trebuie. Dacă nu, continuă să te comporți la întâmplare și să faci aceleași lucruri pe care le faci acuma, că ți se potrivește.

XX. Putem dobândi beneficii din orice lucru extern

    În ceea ce privește impresiile care țin de percepție, nimeni nu contestă că binele și răul depind de noi, și nu de lucrurile externe. Nimeni nu aplică termenul de bine propoziției “este zi“, sau de rău propoziției “este noapte“. Nici nu spune nimeni că “patru este egal cu trei“ e cel mai mare rău. Ce se spune cu privire la acestea? Se spune că cunoașterea este bună și greșeala este rea; chiar și în ceea ce privește falsul putem găsi ceva bun, anume cunoașterea faptului că falsul este fals. Astfel trebuie să fie și în viață.

    Este sănătatea un lucru bun și boala un lucru rău? Nu, omule. Atunci cum? Să te folosești de sănătate cum trebuie este un lucru bun și să te folosești rău de sănătate este un lucru rău. Eu spun că este posibil să dobândești beneficii și din boală. Nu este posibil să dobândești beneficii și din moarte? Nu este posibil să dobândești beneficii din schilodire? Crezi că Menoeceus nu a câștigat nimic prin moartea sa? 

    “Celui care vorbește așa, îi doresc să câștige ce a câștigat Menoeceus!“

    Stai așa omule, nu și-a păstrat el caracterul unui om care-și iubește țara, a unui om nobil, loial și onorabil? Dacă ar fi continuat să trăiască, nu ar fi pierdut acestea? Nu ar fi câștigat opusul? Nu ar fi devenit un om laș, josnic, care își urăște țara și care se teme de moarte? Încă mai crezi că nu a câștigat nimic prin moartea sa? Eu nu cred asta.

    Oare tatăl lui Admetus a dobândit vreun mare bine trăindu-și mai departe viața într-un mod atât de josnic și de mizerabil? Nu a murit și el mai târziu? Pe toți zeii, încetați să mai admirați lucruri materiale! Încetați să vă faceți sclavii acestora, și mai departe sclavii celor care pot să vi le ofere sau să vi le răpească.

    “Este posibil să dobândim beneficii din orice lucru?“

    Da, este posibil.

    “Chiar și atunci când cineva ne insultă?“

    Ce bine obține un atlet de la cel cu care se luptă pentru a se antrena? Cel mai mare beneficiu! Și cel care mă insultă mă antrenează în răbdare, în a-mi păstra cumpătul, în blândețe. Nu crezi? Admiți că cel care mă prinde de gât și-mi întinde spatele și umerii îmi face un bine. La fel, admiți că maestrul de antrenamente îmi face un bine când mă pune să ridic greutăți cu ambele mâini și că este cu atât mai bine pentru mine să fie cât mai grele. Dar dacă un om mă antrenează să-mi păstrez cumpătul, nu mă ajută? Asta înseamnă că nu te pricepi să dobândești beneficii de la oameni.

    Este vecinul meu rău? Rău pentru el, dar bun pentru mine, deoarece mă antrenează să păstrez un temperament bun și echitabil. Este tatăl meu rău? Rău pentru el, dar bun pentru mine. Aceasta este bagheta magică a lui Hermes. Atinge orice vrei cu ea și se va transforma în aur. Eu zic, adu orice vrei și o să-l transform în ceva folositor. Adu boală, adu moarte, adu sărăcie, adu insultă, adu judecată în care se poate acorda pedeapsa capitală. Din toate acestea voi dobândi beneficii folosind bagheta lui Hermes.

    “Ce vei face cu moartea?“

    Ce altceva decât să o transformi într-o podoabă, o oportunitate de a arăta cum trece prin ea un om care urmează natura?

    “Ce vei face cu boala?“

    Voi arăta care este natura ei, nu mă voi ascunde, voi fi ferm și liniștit. Nu-l voi linguși pe doctor și nici nu mă voi ruga să mor mai repede. Ce altceva vrei să-mi dai? Orice ar fi îl voi transforma în ceva ce aduce binecuvântare și fericire, în ceva demn și admirabil.

    Tu nu ești de acord, tu spui că trebuie să ai grijă să nu te îmbolnăvești, deoarece este un lucru rău. Este ca și cum ai spune “Ai grijă să nu primești o impresie că trei este egal cu patru, deoarece este rău.“ Cum să fie rău, omule? Dacă am habar despre asta, ce rău îmi poate face? Nu va fi mai degrabă benefic pentru mine? Și dacă am habar ce sunt sărăcia, boala sau lipsa onorurilor, nu-mi este de ajuns? Nu-mi va fi benefic? Voi mai putea atunci să caut binele și răul în lucruri externe?

    Dar ce se întâmplă? Noi susținem aceste idei aici, însă niciunul nu le duce cu el acasă. Imediat ce ajunge acolo, fiecare este în conflict cu sclavul său, cu vecinii, cu cei care-și bat joc de el și cu cei care râd de el. Mult noroc lui Lesbius, care zilnic arată că nu știu nimic.

XIX. Care este diferența dintre un om obișnuit și un filosof

    Diferența dintre un om obișnuit și un filosof este următoarea: primul spune “Vai de mine!“ și pune asta pe seama copilului său, a fratelui său sau a părintelui său; filosoful chiar dacă spune “Vai de mine!“, după o pauză, adaugă “din cauza mea“. Căci nimic din ce este independent de voință nu poate împiedica sau vătăma voința, numai ea însăși se poate împiedica sau vătăma singură. 

    Dacă vom înclina în această direcție, astfel încât, dacă suntem lipsiți de noroc, să căutăm vina la noi înșine și să ne reamintim că numai opinia noastră ne poate tulbura și numai ea ne poate disturba; atunci, vă jur pe toți zeii că am făcut progrese.

    Dar în actuala noastră condiție, noi am pornit de la început în altă direcție. Când eram copii, dacă eram căscați și ne împiedicam de o piatră, dădaca nu ne certa pe noi, ci lovea piatra. Dar ce a făcut piatra? Trebuia ea să sesizeze nesăbuința copilului și să se dea la o parte? Sau dacă ne întorceam de la băi și nu găseam nimic de mâncat, pedagogul nu ne tempera apetitul, ci îl biciuia pe bucătar. Omule, te-am desemnat să-l instruiești pe bucătar sau pe copil? Corijează-l pe copil, fă-l mai bun. Astfel, noi chiar și atunci când creștem, rămânem copii. Căci un om care nu cunoaște arta muzicii este un copil în ceea ce privește muzica; un om care nu știe să scrie și să citească este un copil în ceea ce privește lucrurile scrise; iar un om lipsit de educație este un copil în ceea ce privește viața.

XVIII. Nu trebuie să permitem veștilor să ne tulbure

    Atunci când îți este adus la cunoștință ceva ce te poate tulbura, păstrează acest principiu la îndemână: vestea pe care ai primit-o nu se referă la ceva ce ține de voință. Poate altcineva să te înștiințeze că ți-ai format o opinie greșită sau o dorință greșită? În niciun caz! Ce te poate înștiința este că a murit cineva sau că cineva te vorbește de rău. Și ce înseamnă asta pentru tine? Sau te poate înștiința că tatăl tău are unele planuri sau altele. Care afectează ce? Voința ta? Cum ar putea? Dacă afectează sărmanul tău corp sau sărmana ta proprietate, poți sta liniștit, nu te afectează pe tine.

    Judecătorul te declară vinovat de impietate. Nu au făcut judecătorii aceeași declarație și în cazul lui Socrate? Este treaba ta că un judecător a declarat asta? Nu. Atunci de ce să te necăjești cu privire la asta? 

    Tatăl tău are datoria sa, pe care dacă nu o va îndeplini, va pierde caracterul unui tată, va pierde omul care este iubitor și blând cu copiii săi. Nu căuta să-l faci să piardă și altceva din cauza asta. Acolo unde un om greșește, acolo va suferi și răul, niciodată altundeva. Pe de altă parte, este datoria ta să te aperi cu fermitate, cu modestie și fără ură. Dacă nu faci asta, vei pierde caracterul unui fiu, a unui om modest și onorabil. Iar judecătorul, este el la adăpost de orice pericol? Nu, și el este în pericol, la fel ca și voi. Atunci, de ce te temi de decizia lui? Ce treabă ai tu cu răul altuia? Răul posibil pentru tine este să te aperi greșit; la asta trebuie să fii tu atent. Dar dacă ești condamnat sau nu, asta este alegerea altuia, așadar este și răul altuia.

    “Cutare persoană te amenință.“ 

    Pe mine? În niciun caz.

    “Te acuză.“

    Ce face el este treaba lui.

    “Dar te va condamna pe nedrept!“

    Sărmanul om, cu atât mai rău pentru el.

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén