Atunci când un tânăr student al retoricii, cu părul dichisit și îmbrăcat fastuos, a venit să-l asculte, Epictet l-a întrebat pe acesta: Spune-mi, crezi că unii cai și unii câini sunt frumoși, iar alții urâți? Și că este la fel cu toate celelalte animale?
“Cred că da“ a răspuns tânărul.
Este acest lucru valabil și la oameni? Unii sunt frumoși, iar alții urâți?
“Binențeles.“
Avem un motiv comun pentru care folosim termenul de “frumos“ pentru fiecare dintre aceștia? Sau de fiecare dată este vorba de ceva deosebit? Ascultă ca să-ți explic la ce mă refer. De vreme ce un câine este născut pentru un anume lucru, iar un cal sau o privighetoare pentru altceva, vorbind în general, nu greșim atunci când spunem că fiecare este frumos când își îndeplinește propria natură cât mai bine posibil. Deoarece natura fiecăruia dintre ei este diferită, rezultă că fiecare este frumos în felul său. Ești de acord cu asta?
“Da.“
Atunci, ceea ce face un câine frumos face un cal urât, iar ceea ce face un cal frumos face un câine urât, de vreme ce naturile lor sunt diferite.
“Așa se pare.“
Ceea ce îl face frumos pe un luptător de pancrațiu, nu îl face neapărat un luptător mai bun de trânte și îl face un alegător de tot râsul. Iar unul care este frumos la pentatlon, nu face o imagine bună ca luptător de trânte.
“Este adevărat.“
Atunci ce îl face pe om frumos? Este același lucru care îl face frumos pe câine, sau pe cal?
“Este același lucru“, a răspuns el.
Și ce îl face frumos pe câine? Virtuțile câinelui. Ce îl face frumos pe cal? Virtuțile calului. Ce îl face frumos pe om? Nu virtuțile omului? Prin urmare, dacă vrei să fii frumos, fă din virtute scopul eforturilor tale. Ce reprezintă virtutea omului? Consideră pe cine prețuiești, atunci când o faci fără părtinire. Pe cel drept sau pe cel nedrept?
“Pe cel drept.“
Pe cel cumpătat sau pe cel necumpătat?
“Pe cel cumpătat.“
Pe cel temperat sau pe cel nestăpânit?
“Pe cel temperat.“
Ei bine, dacă te vei face un asemenea om, să știi că te-ai făcut frumos. Însă câtă vreme ignori asta, oricât te vei dichisi tu ca să pari frumos, nu poți să nu fii urât.
În afară de acestea, nu știu ce altceva aș mai putea să-ți spun. Căci dacă îți spun ce cred, te voi supăra și vei pleca fără să te mai întorci. Însă dacă nu-ți spun nimic, cum mă comport eu? Tu vii la mine să te îndrepți și eu refuz să te ajut. Tu vii la mine căutând sfatul unui filosof și eu refuz să ți-l ofer. Pe lângă toate acestea, ar fi o cruzime din partea mea să nu te corectez.
Dacă, într-o bună zi, o să-ți revii în fire, pe bună dreptate mă vei acuza. “Ce a avut Epictet cu mine, de nu m-a ajutat cu nimic, nici măcar cu o vorbă, atunci când m-a văzut într-un asemenea hal? Chiar nu mi-a dat nicio șansă? Nu eram eu tânăr? Nu eram în stare să ascult? Câți alții nu au greșit în tinerețea lor? Am auzit de unul Polemon, care deși era dintre cei mai destrăbalați tineri, a trecut printr-o mare schimbare. Înțeleg că nu m-a crezut vreun Polemon, dar tot ar fi putut să-mi îndrepte părul, să-mi ia podoabele, să nu mă mai lase să-mi smulg perii. Dar, el văzând că arăt precum un … (nici nu vreau să spun precum cine), nu mi-a spus nimic.“ Nu vreau să spun cine arată așa, dar o vei spune tu singur când îți vei veni în fire, când vei ști ce fel de înfățișare este aceasta și ce fel de oameni o adoptă.
Mă voi putea eu apăra dacă o să mă acuzi astfel? Dar, să presupunem că îți vorbesc și tu nu mă asculți. L-a ascultat Laius pe Apollo? A plecat și s-a îmbătat, arătând că nu îi pasă de oracol. Și? I-a ascuns Apollo adevărul din cauza asta? Eu nu am de unde să știu dacă mă vei asculta sau nu, însă Apollo cu siguranță știa că Laius nu-l va asculta. Și cu toate acestea, i-a vorbit. De ce i-a vorbit? De ce este Apollo? De ce ne dă oracole, de ce s-a așezat în această poziție de profet și de fântână a adevărului, astfel încât toți oamenii vin să-l caute? De ce stă scris pe altarul său “Cunoaște-te pe tine însuți“, deși nimeni nu ascultă?
Oare Socrate i-a convins să se îngrijească de caracterul lor pe toți cei care au venit la el? Nici măcar pe unul dintr-o mie! Cu toate acestea, după ce a fost rânduit în acest post de către voința divină, după cum spune el, nu l-a părăsit niciodată. Ce le spune judecătorilor săi? “Dacă mă veți elibera, cu condiția să încetez ceea ce fac, nu voi accepta și nu voi renunța. Voi chestiona pe oricine îmi iese în cale, tânăr sau bătrân, dar mai ales pe voi, concetățenii mei, deoarece voi îmi sunteți mai apropiați decât oricine altcineva.“
De ce ești așa sâcâitor și băgăreț, Socrate? Nu-i treaba ta ce facem noi! Dar ce răspunde el? “Voi sunteți frații și concetățenii mei. Dacă te neglijezi pe tine vei fi un cetățean rău pentru stat, un concetățean rău pentru concetățenii tăi, un vecin rău pentru vecinii tăi.“
Cine ești tu? Răspunsul serios la această întrebare este “sunt cel a cărui datorie este să aibă grijă de ceilalți oameni“. Nu orice bovină din turmă îndrăznește să se împotrivească leului. Dar, atunci când taurul iese în față și i se împotrivește, îndrăznește și întreabă-l pe taur cine este și care este treaba lui. Omule, în cadrul oricărei specii, natura dă naștere unor exemplare excepționale. Acest lucru este valabil și la bovine, și la câini, albine sau cai. Nu-l întreba pe acel exemplar excepțional cine este el. Dacă o vei face, va căpăta cumva o voce să-ți răspundă “Sunt ca purpura într-o robă. Nu-mi cere mie să fiu la fel ca ceilalți și nu-mi reproșa natura mea, care m-a făcut diferit de ei.“
Ei bine, sunt eu un asemenea om? Desigur că nu. Ești tu un om care să poată asculta adevărul? Aș vrea să fie așa. Cu toate acestea, de vreme ce eu se pare că sunt condamnat să port o barbă albă și o mantie, iar tu vii la mine ca la un filosof, nu voi fi nemilos ca și cum mi-aș fi pierdut orice nădejde în tine, ci te voi întreba “Tinere, pe cine vrei tu să faci frumos?” Întâi descoperă cine ești, apoi împodobește-te. Ești om, o creatură muritoare capabilă să se folosească de impresii în mod rațional. Ce înseamnă rațional? În acord cu natura și fără de greșeală. Din tot ce deții, ce este specific pentru tine? Este partea animalică? Nu. Este mortalitatea? Nu. Este faptul că te poți folosi de impresii? Nu. Rațiunea este facultatea ta specifică. Aceasta trebuie să o împodobești și să o înfrumusețezi. Părul lasă-l așa cum l-ai primit de la cel care l-a făcut.
Mai departe, ce alte nume mai ai? Ești bărbat sau femeie?
“Bărbat.“
Împodobește atunci bărbatul, nu femeia. Femeia este netedă și delicată, iar dacă are mult păr corporal este o ciudățenie și este prezentată în Roma ca atare. Însă la un bărbat este ciudat să nu aibă păr, dacă se naște spân este o ciudățenie și dacă se face singur așa tăindu-și și smulgându-și părul, ce putem spune despre el? Unde să-l prezentăm și cu ce nume? “Veniți să vedeți bărbatul care preferă să fie femeie!“ Ce priveliște teribilă! Toată audiența va fi uimită.
Eu cred că bărbații care îți smulg astfel părul, o fac fără să înțeleagă ce fac. Omule, de ce te plângi de natură? Că te-a făcut bărbat? Ai fi preferat să ne facă pe toți femei? Păi, dacă ar fi făcut asta, pentru cine ne-am mai fi dichisit?
Dacă nu ești mulțumit de condiția ta, fă treaba până la capăt. Îndepărtează, cum să-i spun? Lucrul acela care face părul să crească. Fă-te femeie întru totul, să știm un lucru; nu jumate femeie, jumate bărbat. Pe cine vrei să mulțumești? Femeile? Mulțumește-le atunci ca un bărbat.
“Dar le plac bărbații care sunt netezi.“
Du-te și te spânzură! Dacă le-ar place catamiții, te-ai transforma într-unul? Asta este treaba ta? Pentru asta te-ai născut, pentru ca niște desfrânate să-și satisfacă plăcerile cu tine? Pe unul ca tine să-l facem cetățean în Corint, prefect al orașului, căpitan al efebilor, comandant al armatelor sau administrator al jocurilor? Și după ce o să te însori, vei continua să-ți smulgi părul? Pentru cine și pentru ce? Când vei avea copii, dacă vor fi băieți, îi vei introduce și pe ei în lume ca niște animale jumulite? Un nobil cetățean, nobil senator și orator! Pentru astfel de tineri ne rugăm să se nască și să crească printre noi?
Pe toți zeii, încetează, tinere! Odată ce mă auzi vorbind astfel, retrage-te și spuneți ție însuți: “Acestea nu sunt vorbele lui Epictet. Cum ar putea fi? Pesemne un zeu binevoitor vorbește prin el. Lui Epictet nu i s-ar fi năzărit să vorbească așa, cum nu l-am auzit niciodată vorbind cu cineva. Haide, să îndeplinesc voia Zeului, ca să nu îndur furia Sa.“ Dacă un corb prin croncănitul său îți dă un semn, să știi că nu corbul ți-a vorbit, ci Zeul prin intermediul corbului. Iar dacă îți va da un semn prin intermediul unui om, El îl va face pe om să-ți spună următoarele: trebuie să înveți care este puterea divinului, să știi că unora le va da semne într-un fel, altora în alt fel. Iar în ceea ce privește cele mai importante lucruri și în ceea ce privește lucrurile capitale va folosi cel mai nobil mesager. Asta spune și poetul, când zice: “Noi l-am avertizat, trimițându-l pe mereu-vigilentul Hermes, cel care l-a ucis pe Argus, cu mesajul să nu-l omoare și nici să nu-i ia soția.“ Și Hermes a coborât să-i transmită mesajul.
Iar acum zeii au trimis ca mesager pe Hermes, cel care l-a ucis pe Argus, să-ți spună să nu pervertești și să nu te amesteci în ceea ce este bine și drept, să lași bărbatul bărbat și femeia femeie, să lași frumosul frumos și urâtul urât. Căci tu nu ești nici carne, nici păr, ci voință. Dacă faci voința frumoasă, atunci și tu o să fii frumos.
Acum, în acest moment, nu îndrăznesc să-ți spun că ești urât, deoarece nu ești pregătit să auzi asta. Însă îți voi spune ce i-a spus Socrate lui Alcibiades, cel mai chipeș și fermecător bărbat. “Străduiește-te să fii frumos.“ Ce înseamnă asta? Să-ți aranjezi părul și să-ți smulgi perii de pe picioare? În niciun caz! Înseamnă “înfrumusețează-ți voința, curăț-o de opinii greșite!“ Cât despre corp, lasă-l după natura lui. Altcineva se îngrijește de acestea, lasă-le în grija Lui.
“Cum adică? Să lăsăm corpul murdar?“
În niciun caz, dar curăță ceea ce ești tu, după natura ta. Un bărbat trebuie să fie curat ca bărbat, o femeie ca femeie, iar un copil ca copil. Haide acuma să-i smulgem coama leului, sau creasta cocoșului, ca să nu-i lăsăm murdari! Curat, da; însă curat ca un cocoș sau leu. Sau un câine, să fie curat ca un câine.
