...unele depind de noi, altele nu depind de noi

Month: May 2021

XIX. Împotriva celor care adoptă principiile filosofilor doar ca subiect de discuție

    Argumentul dominant se pare că a fost expus ca o contradicție între trei propoziții, fiecare două dintre ele, luate împreună, fiind incompatibile cu a treia. Cele trei propoziții sunt: orice eveniment adevărat în trecut este necesar; imposibilul nu poate urma ca și consecință a posibilului; ceea ce nu este adevărat acum și nu va fi nici în viitor, este totuși posibil. Diodorus, observând conflictul dintre acestea, a folosit plauzibilitatea primelor două propoziții pentru a demonstra că “ceva ce nu este adevărat acum și nu va fi nici în viitor nu este posibil“.

    Pe de altă parte, alții vor susține perechea formată din “imposibilul nu poate urma ca și consecință a posibilului“ și “ceea ce nu este adevărat acum și nu va fi nici în viitor, este totuși posibil“, în timp ce vor respinge ideea că tot ce s-a întâmplat în trecut este necesar. Aceasta este opinia lui Cleanthes și a elevilor săi, iar Antipater a susținut și el această opinie. 

    Alții vor susține o a treia posibilitate, în care susțin următoarele două propoziții “fiecare eveniment adevărat în trecut este necesar“ și “ceea ce nu este adevărat acuma și nu va fi nici în viitor, este totuși posibil“, admițând că imposibilul poate urma ca și consecință a posibilului. Însă să admiți toate cele trei propoziții este imposibil, deoarece oricare două sunt în conflict cu a treia.

    Dacă cineva mă va întreba pe care pereche de propoziții o susțin eu, îi voi răspunde că nu știu. Eu știu că Diodorus a susținut prima pereche, Panthoides și Cleanthes cred că au susținut-o pe a doua, iar Chrysippus a susținut a treia variantă. 

    “Deci, pe care dintre ele o susții tu?“ Nu m-am născut pentru a susține una dintre ele. Eu îmi examinez propriile impresii. Să compar părerile altora și să-mi formez astfel propria opinie despre subiect, ar însemna să procedez precum un gramatician.

    “Cine este tatăl lui Hector? Priam. Cum se numesc frații săi? Paris și Deifobos. Cum o chema pe mama lor? Hecuba.“ Aceasta este istorisirea care am auzit-o de la Homer. Și Hellanicos cred că scrie despre asemenea lucruri, și probabil alții ca el.

    La fel este și în ceea ce privește argumentul dominant. Ce știu eu în plus? Nimic. Însă dacă sunt un om înfumurat, pot să uimesc oamenii invitați la un banchet, enumerând pe cei care au scris despre el. Chrysippus a scris foarte frumos despre el în prima carte a tratatului său despre posibilități. Cleanthes a scris un tratat dedicat argumentului dominant, la fel și Archedemus. Antipater a scris de asemenea despre el, nu numai în tratatul său despre posibilități, ci și separat într-unul dedicat argumentului dominant. Dacă nu l-ai citit, citește-l.

    Și ce folos poate trage un om din lectura asta? Va deveni mai guraliv și mai obositor decât este acuma. Căci ce altceva poți câștiga din asta? Ce opinie îți poți forma cu privire la acest subiect? Ne vei povesti despre Elena și Priam și despre insula lui Calypso, care nu a existat și nu va exista niciodată.

    În acest domeniu, nu este o mare problemă dacă reții povestea, fără să-ți formezi o părere proprie despre ea. Însă în probleme de etică suntem mai predispuși să facem această greșeală.

    “Vorbește-mi despre bine și rău.“

    Ascultă aici: “Din Ilion am fost dus de vânt pe țărmurile Ciconilor.“

    Dintre toate lucrurile, unele sunt bune, unele sunt rele, iar altele sunt indiferente. Cele bune sunt virtuțile și lucrurile care contribuie la acestea. Cele rele sunt viciile și lucrurile care contribuie la ele. Iar indiferentele sunt lucrurile care se află între virtuți și vicii, precum averea, sănătatea, viața, moartea, plăcerea, durerea. De unde știu asta? Hellanicos o spune în cartea sa despre istoria Egiptului. Poți la fel de bine să spui că este scris în cartea lui Hellanicos sau în tratatele de etică ale lui Diogene, Chrysippus sau Cleanthes. Ai cercetat aceste lucruri și ți-ai format o opinie proprie cu privire la ele? 

    Arată-ne cum te comporți surprins de furtună pe o corabie. Când catargul trosnește, îți mai amintești această trihotomie? Dacă vreun pasager, care nu-i cu toate țiglele pe casă, te întreabă “Spune-mi, pe toți zeii, ce tot îndrugai până acuma? Este naufragiul un viciu? Sau contribuie la viciu?“; nu pui mâna pe o scândură să-i dai în cap? “Ce treabă ai tu cu mine, omule? Noi murim și ție îți arde de glume?“

    Dacă împăratul trimite gărzile după tine să te aducă la judecată, îți mai amintești această trihotomie? Când tu ești dus palid și tremurând, cineva te-ar putea întreba “De ce tremuri, omule? În ce fel de treabă ești târât? Poate împăratul să acorde virtuți sau vicii celor care i se înfățișează?“

    “De ce îți bați joc de mine? Ți se pare că nu sufăr destul?“

    “Spune-mi totuși filosofule, de ce tremuri? Ce pericol te paște acuma, altul decât moartea, închisoarea, tortura, exilul sau dizgrația? Este viciu vreunul din acestea? Sau contribuie la viciu? Ce obișnuiai să spui despre ele?“

    “Omule, ce-ai tu cu mine? Sufăr eu destule rele!“

    Mare dreptate ai! Îți sunt de ajuns relele tale: ticăloșia, lașitatea, lăudăroșenia pe care ai arătat-o în școală. De ce te lauzi cu ceva ce nu-ți aparține? De ce îți spui stoic? 

    Examinați-vă comportamentul și acțiunile proprii și veți descoperi cărei școli îi aparțineți. Veți vedea că majoritatea sunteți epicurieni. Câțiva dintre voi sunteți peripatetici, și aceia fără vlagă. Ați demonstrat undeva că pentru voi virtutea este egală sau superioară oricărui alt lucru?

    Arătați-mi un stoic dacă puteți! Unde să-l găsesc? Văd mulți oameni care pot recita argumentele stoicilor. Aceiași oameni pot la fel de bine să recite opiniile epicurienilor sau ale peripateticilor. Nu-i așa?

    Atunci, cine este stoic? Numim fidiacă o statuie care este sculptată potrivit artei lui Phidias. Arătați-mi așadar un om modelat conform doctrinelor pe care le pronunță. Arătați-mi un om care este bolnav și fericit, în pericol și fericit, pe moarte și fericit, în exil și fericit, în dizgrație și fericit. Arătați-mi-l! Pe zei, vreau să văd un stoic! Dacă nu puteți să-mi arătați un om astfel modelat, măcar arătați-mi unul în formare, unul care se îndreaptă în direcția aceasta. Faceți-mi acest favor. Nu-i răpiți unui om bătrân bucuria de a vedea o priveliște cum nu a mai văzut până acum. Credeți că vă cer să-mi arătați o operă din fildeș și aur, pe Zeus sau Atena ale lui Phidias? Vreau măcar unul dintre voi să-mi arate un suflet care dorește să fiu unul cu Zeul, să nu caute vină Zeului sau oamenilor, să nu eșueze în a dobândi cele dorite, să nu cadă în cele pe care dorește să le evite, să fie liber de mânie, invidie și gelozie. Pe scurt, vreau să văd un om care dorește să fie asemenea zeilor, un om care, deși muritor, țintește către comuniunea cu Zeul. Arătați-mi omul acesta. Nu puteți. Atunci de ce vă amăgiți pe voi și de ce îi păcăliți pe alții? De ce vă puneți o mască care nu vă aparține? De ce umblați, ca niște hoți și pungași, cu aceste nume și lucruri care nu sunt ale voastre?

    Acum, eu sunt învățătorul vostru și voi sunteți instruiți în școala mea. Scopul meu este să vă eliberez de rețineri, constrângeri sau obstacole, să vă fac liberi, prosperi, fericiți, urmând Zeul în toate cele, mici sau mari. Iar voi sunteți aici să învățați și să practicați aceste lucruri. Dacă acesta este scopul vostru și dacă eu pe lângă scopul declarat am și priceperea necesară, de ce nu vă terminați munca? Ce mai este de așteptat? Când văd un meșter și materialele sale la îndemână, mă aștept să văd rezultatele muncii. Avem aici meșterul, avem aici materialele; ce ne lipsește? Nu este lucrul de care ne-am apucat unul care să poată fi învățat? Este. Nu este în puterea noastră? Este singurul lucru care se află în puterea noastră. Nici averea nu este în puterea noastră, nici sănătatea sau reputația. Într-un cuvânt, nimic altceva nu este în puterea noastră, decât folosirea corectă a impresiilor. Aceasta este, prin natura sa, liberă și nestingherită. Atunci, de ce nu vă terminați munca? Spuneți-mi motivul. Căci este fie vina mea că nu terminați, sau vina voastră, sau este imposibil. Știm că lucrul în sine este posibil, fiind chiar singurul lucru în puterea noastră. Rămâne că vina este fie a mea, fie a voastră; sau, cel mai probabil, ambele. Ei bine? Sunteți dispuși să începem în sfârșit să avem acel scop, despre care vorbeam? Să lăsăm trecutul în urmă și să începem. Aveți încredere în mine și veți vedea.

XVIII. Cum să luptăm împotriva impresiilor

    Fiecare obicei și fiecare facultate sunt întreținute și întărite de către faptele care le corespund: plimbatul este întărit prin plimbare, alergatul este întărit prin alergare. Dacă vrei să fii capabil să citești, citește; dacă vrei să fii capabil să scrii, scrie. Vei descoperi care sunt consecințele când nu o să mai citești nimic vreme de treizeci de zile la rând și o să faci altceva. La fel dacă zaci în pat zece zile la rând și apoi te ridici și vrei să faci o plimbare, vei vedea cum picioarele tale și-au pierdut puterea. În general, dacă vrei să dobândești un anume obicei, trebuie să faci lucrul respectiv; dacă nu vrei să dobândești un anume obicei, trebuie să te abții de la lucrul respectiv și să dobândești obiceiul de a face altceva în schimb. 

    Acest lucru este valabil și pentru afecțiunile sufletului. Dacă te înfurii să știi că nu ți-ai făcut rău doar în momentul respectiv, ci ai pus paie pe foc și ai întărit un obicei. Când cedezi în fața poftelor trupești să nu iei în considerare doar acea înfrângere temporară, ci și faptul că ți-ai hrănit și întărit pasiunea pentru desfrâu. Este imposibil ca, prin exercitarea faptelor care le corespund, să nu se nască obiceiuri și facultăți acolo unde nu existau înainte, sau să nu se întărească acolo unde existau înainte.

    Filosofii spun că așa iau naștere slăbiciunile care afectează sufletul. Când ți se întâmplă o dată să dorești bani, dacă rațiunea este adusă în întâmpinare pentru a arăta răul, dorința încetează și facultatea conducătoare își recapătă autoritatea. Însă dacă nu aplici niciun remediu, facultatea conducătoare nu se va reîntoarce la stadiul inițial, și când va fi stimulată iarăși de o impresie similară, va reaprinde dorința mai repede decât înainte. Iar dacă acest lucru se întâmplă des, obiceiul se întărește și slăbiciunea confirmă lăcomia instalată în om.

    Un om bolnav, chiar dacă i s-au ușurat simptomele, nu este la fel ca înainte de boală, până când nu este complet vindecat. La fel se întâmplă și în cazul bolilor care afectează sufletul. Ele lasă în urmă bășici, care, dacă nu sunt îndepărtate complet, se transformă în răni deschise data viitoare când el este lovit în același loc.

    Dacă nu dorești să ai un temperament coleric, nu hrăni obiceiul, nu arunca în foc nimic care să-l întețească. Începe prin a păstra tăcerea și numără zilele care trec fără să te înfurii. “Obișnuiam să mă înfurii pe ceva în fiecare zi, apoi odată la două zile, apoi odată la trei sau patru zile.“ Dacă au trecut treizeci de zile fără să te înfurii, fă un sacrificiu Zeului; căci obiceiul la început este slăbit, apoi este distrus complet. Fii sigur că ești pe calea cea bună dacă atunci când apar ocazii care să-ți provoace supărare, ai grijă să nu te afecteze, și nu ești supărat astăzi și nici în ziua următoare, și nici în următoarele zile, vreme de două, trei luni.

    Astăzi, când am văzut o femeie frumoasă, nu m-am gândit că aș vrea să mă culc cu ea. Nici nu mi-am spus că soțul ei este un om norocos, căci pe același principiu și cel cu care îl înșeală este un om norocos. Nu mi-am imaginat femeia respectivă dezbrăcându-se și întinzându-se lângă mine. Pentru asta, m-am felicitat singur și mi-am spus “Bravo Epictet, ai rezolvat un sofism complicat, mai strașnic decât cel numit argumentul dominant.“ Iar dacă femeia dorește, îmi face semne, trimite mesaje, se apropie de mine și mă atinge, și eu rămân abstinent și triumfător, aceasta reprezintă un succes mai mare decât dacă aș rezolva paradoxul mincinosului sau al grămezii. Mai degrabă reprezintă un motiv de mândrie o asemenea victorie, decât să formulezi silogisme complicate.

    Cum poți face asta? Dorește-ți, în sfârșit, să te mulțumești pe tine însuți; dorește-ți să apari nobil în ochii Zeului. Pune-ți dorința să fii pur în prezența ta și în prezența Zeului. Platon spune “când o asemenea impresie dă năvală peste tine, oferă sacrificii și roagă-te la templele zeilor care înlătură răul.“ Este îndeajuns să te retragi în compania oamenilor buni și nobili, și să te compari cu ei, fie că este vorba de oameni vii sau morți. Urmează-l pe Socrate și privește-l întins lângă Alcibiade, luând în râs frumusețea acestuia. Ce victorie! Ce triumf olimpic a câștigat asupra lui însuși! Pe toți zeii, acest om, vrednic de a fi enumerat după Hercule printre câștigătorii jocurilor, poate fi salutat pe bună dreptate astfel: “Salve ție, om minunat, care ai învins un adversar mai redutabil decât acești jalnici boxeri și luptători, sau pe gladiatorii care seamănă cu ei!“

    Așezând asemenea gânduri împotriva impresiei tale, o vei învinge și nu vei fi purtat de ea. Dar, în primul rând nu te lăsa grăbit de către repeziciunea impresiei și spune-i “Stai puțin, impresie! Așteaptă-mă! Lasă-mă să văd ce ești și despre ce este vorba. Lasă-mă să te cercetez.“ Iar apoi, nu-i permite impresiei să-ți zugrăvească scenele care urmează, altfel te va purta acolo unde dorește. Mai degrabă, adu împotrivă o altă impresie nobilă și frumoasă, pentru a izgoni impresia josnică. Dacă te vei deprinde să te antrenezi astfel, vei vedea ce umeri, ce mușchi, ce putere o să dezvolți. Altfel, vei rămâne cu vorbe mărunte și nimic altceva. Atletul adevărat este cel care se antrenează să înfrunte asemenea impresii.

    Rămâi neclintit, nefericitule, nu te lăsa purtat de impresii! Lupta este grea, iar munca este divină. Miza este împărăția, libertatea, fericirea, liniștea sufletului! Nu uita de Zeu, cheamă-l în ajutor să te protejeze, precum marinarii invocau dioscurii în timpul furtunei; fiindcă nu există furtună mai mare decât cea care se naște din impresiile violente care alungă rațiunea. Căci ce este însăși furtuna, decât o altă impresie? Înlătură frica de moarte, și oricâte tunete și fulgere ar fi, facultatea ta conducătoare va cunoaște calmul și serenitatea. Însă dacă odată îngădui să fii învins, spunându-ți că vei învinge data viitoare, și apoi repeți asta, fii sigur că vei fi slab și vei ajunge într-o condiție mizerabilă. Nici măcar conștient că greșești, vei găsi scuze pentru greșelile tale. Vei confirma vorbele lui Hesiod, care spune “Cu neîncetate rele se chinuie cel care zăbovește.“

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén