Care este treaba principală a celui care practică filosofia? Să alunge ideea că ar ști ceva. Deoarece este imposibil pentru un om să înceapă să învețe ceva ce consideră că știe deja. Cât despre lucruri precum ce este necesar și ce nu este necesar, bine sau rău, frumos sau urât, toți vorbim despre acestea la întâmplare atunci când venim la filosofi. În funcție de aceste noțiuni, noi împărțim laude și critici, acuze și reproșuri, distingem între o purtare nobilă și una josnică și pronunțăm judecăți cu privire la acestea.
Pentru ce mergem la filosofi? Ca să învățăm ceea ce considerăm că nu cunoaștem. Mai exact, teorii. Dorim să învățăm ce spun filosofii; unii dintre noi deoarece considerăm că vorbele filosofilor sunt pline de duh și înţelepte, iar alții deoarece doresc să obțină un câștig din asta. Este absurd să crezi că un om va învăța altceva decât ceea ce dorește să învețe, sau că va progresa dacă nu învață.
Majoritatea oamenilor se amăgesc precum retorul Theopompus, care l-a criticat pe Platon deoarece dorea să definească fiecare termen folosit. Ce spunea Theopompus? “Crezi că niciunul dintre noi nu a folosit termeni precum Bine sau Dreptate înaintea ta, sau că am folosit aceste cuvinte vag și la întâmplare, fără să înțelegem ce înseamnă?“ Și cine ți-a spus ție, Theopompus, că nu deținem, cu privire la aceste lucruri, unele idei naturale și principii generale? Însă fără să cercetăm amănunțit principiile generale și fără să ne întrebăm ce lucruri corespund fiecărui principiu în parte, nu le putem adapta la realitate.
Același lucru se poate spune și despre medicină. Nu au folosit oamenii cuvinte precum sănătate sau boală înainte de Hipocrate? Le-au pronunțat ca pe niște cuvinte goale, lipsite de sens? Avem un principiu general al sănătăţii, însă nu suntem capabili să îl aplicăm. Acesta este motivul pentru care unul spune să te abții de la mâncare, iar altul să mănânci; unul vrea să-ți tragă sânge, iar altul să-ți pună ventuze. Este vreun alt motiv în afară de neputința de a aplica corect principiul sănătăţii la cazuri particulare?
La fel și în viața noastră de zi cu zi. Care dintre noi nu vorbește despre bine sau rău, despre avantajos sau dăunător? Căci care dintre noi nu deține un principiu general, cu privire la fiecare dintre acestea? Dar este el articulat clar și complet? Demonstreaz-o!
“Cum aș putea să demonstrez asta?“
Cum o aplici corect la cazuri concrete? De exemplu, pentru Platon principiul general al utilului se aplică definițiilor, iar tu le consideri inutile. Este posibil să aveți amândoi dreptate? Cum ar fi posibil? Unul aplică principiul general al binelui la avere, iar altul nu îl aplică la avere, ci la plăcere și sănătate. În concluzie, dacă noi, care folosim aceste cuvinte, le cunoaștem îndeajuns și nu avem nevoie să cercetăm în amănunțime conceptele pe care le folosim, de ce nu ne înțelegem, de ce ne certăm, de ce dăm vina unul pe celălalt?
Nici nu este nevoie să aduc în discuție certurile dintre oameni pentru a demonstra asta. În cazul tău, dacă aplici corect principiile generale, de ce ești nefericit? De ce ești stânjenit? Haide să lăsăm deoparte cel de-al doilea domeniu de studiu, care se ocupă de impulsuri și ce avem de făcut în legătură cu ele. Haide să lăsăm deoparte și cel de-al treilea domeniu de studiu, care se ocupă de consimțământ. Îți permit să le lași deoparte acuma.
Să ne concentrăm asupra primului domeniu de studiu, care ne demonstrează clar că nu aplicăm corect principiile generale. În acest moment, îți dorești numai lucruri posibile și anume posibile pentru tine? Dacă da, ce te stânjenește? De ce ești nefericit? Refuzi să eviți ceea ce este de neevitat? Atunci, de ce cazi în necaz și în nenorocire? De ce, atunci când îți dorești un lucru, nu se întâmplă; și atunci când îți dorești ca ceva să nu se întâmple, tocmai acel lucru se întâmplă? Aceasta este cea mai mare dovadă de nefericire și de nenorocire: să-mi doresc un lucru și să nu se întâmple. Cine este mai necăjit decât mine?
Faptul că nu a putut îndura asta, a împins-o pe Medeea să-și ucidă copiii. Dintr-un anume punct de vedere, ea a arătat un spirit nobil. Mânată de impresia că nu s-a împlinit ceea ce dorea, Medeea spune: “Mă voi răzbuna pe cel care mi-a făcut rău și m-a insultat. Ce câştig eu dacă îi fac lui rău? Cum să o fac? Îmi voi ucide copiii, chiar dacă astfel mă voi pedepsi și pe mine.“ Aceasta este rătăcirea unui suflet nobil. Ea nu știa unde să caute împlinirea dorințelor; nu știa că nu o putem primi din exterior și nici prin schimbarea sau rearanjarea evenimentelor. Dacă vrei să se împlinească ceea ce îţi doreşti, nu-ți dori bărbatul acela. Nu-ți dori cu încăpățânare ca el să trăiască cu tine. Nu-ți dori să rămâi în Corint. Într-un cuvânt, nu-ți dori nimic în afară de voia Zeului. Cine te va mai împiedica atunci? Cine te va mai constrânge? Niciun om nu te-ar putea constrânge, mai mult decât ar putea să-l constrângă pe Zeus însuși.
Când ești călăuzit de Zeu și îți aliniezi dorința cu dorința sa, nu mai trebuie să-ți fie teamă de eșec. Oferă-ți dorința averii și oferă-ți aversiunea sărăciei, și vei eșua în ceea ce-ți dorești și vei cădea în ceea ce vrei să eviți. Oferă-le sănătății și vei fi nefericit. Oferă-le funcțiilor, onorurilor, țării, prietenilor, copiilor, într-un cuvânt tuturor lucrurilor care nu sunt în puterea ta, și vei fi nefericit. Însă oferă-le lui Zeus și celorlalți zei, lasă-ți dorința și aversiunea în păstrarea zeilor, lasă-i pe ei să poruncească și să stăpânească, și nu vei mai fi nefericit.
Dacă ești răuvoitor, leneș, nemulțumit, invidios, temător și te plângi neîncetat de tine și de zei, de ce te mai consideri un om educat? Asta este educație? Doar pentru că ai studiat silogisme complicate? Nu ai vrea mai degrabă să uiți toate acestea și să pornești iarăși de la început? Astfel, vei vedea cât de superficial a fost studiul tău de până acuma. Nu vrei ca, de acum înainte, să construiești pornind de la această fundație; astfel încât nimic să nu se întâmple fără voia ta?
Arată-mi un tânăr care își începe educația cu această intenție, gata să lupte pentru asta precum un atlet la jocuri, spunând “Renunț la orice altceva. Sunt mulțumit dacă voi putea să-mi trăiesc viața nestingherit și liber de suferință, să privesc toate lucrurile în față, precum un om liber, să-mi îndrept privirea către cer, precum un prieten al Zeului și să nu mă tem de nimic din ceea ce s-ar putea întâmpla.“ Arătați-mi un asemenea om, să-l pot întâmpina astfel “Vino tinere, intră în posesia a ceea ce îți aparține de drept, căci este destinul tău să înfrumusețezi filosofia. Toate aceste lucruri sunt ale tale. Cărțile și lecțiile acestea sunt ale tale.“ Apoi, după ce va munci îndeajuns și va stăpâni acest domeniu de studiu, să vină la mine și să spună “Vreau să fiu liber de pasiuni și liber de tulburări. Precum un om pios și vrednic, precum un filosof, vreau să ştiu ce datorie am față de zei, ce datorie am față de părinți și față de frați, cetate sau străini.“ Treci acuma la al doilea domeniu de studiu, și acesta este al tău. “Acum că am studiat și al doilea domeniu, vreau ca de acum înainte să fiu sigur și ferm, nu numai atunci când sunt treaz, dar și atunci când mă trezesc din somn, când beau vin sau când sunt trist.“ Acesta este un zeu, acesta este un om cu intenții nobile!
În schimb, tu vii chitit să înțelegi ce a spus Chrysippus în tratatul său despre paradoxul mincinosului. Asta este intenția ta, sărmane? Du-te și te spânzură cu el de gât! Ce bine crezi că o să-ți aducă? O să-l citești cu mâhnire și o să-l discuți alții cuprins de anxietate.
Așa vorbiți între voi: “Ai vrea să asculți ce am scris, frate? Și apoi să-mi citești și tu mie?“, “Vai, ce scriitor minunat ești!“, “Atât de bine scrii tu în stilul lui Xenofon“, “Tu scrii precum Platon“ sau “Tu scrii precum Antistene“. Însă după ce vă împărtășiți visele unul celuilalt, vă întoarceți la același comportament care îl aveați înainte: aceleași dorințe, aceleași aversiuni, aceleași impulsuri, același țel și același scop, vă rugați pentru aceleași lucruri ca și înainte și aveți aceleași interese. Nu căutați pe cineva care să vă îndrume și vă supărați când cineva vă spune aceste lucruri. Despre mine spuneți “Ce bătrân antipatic! Când am plecat, nu a fost îngrijorat, nu a spus ‘O să întâmpini dificultăți, fiule! Voi aprinde o candelă să te întorci în siguranță.‘ Asta ar face și ar spune un om care te prețuiește.“ Ar fi un lucru mare să te întorci în siguranță, într-adevăr. Și se merită să aprinzi candele, căci asta fără îndoială te scutește de boli și de moarte.
Alungă, precum ți-am spus, ideea că ai ști ceva. Apropie-te de filosofie la fel cum te-ai apropia de studiul geometriei sau al muzicii, altfel nu vei progresa nici dacă citești toate lucrările și comentariile lui Chrysippus, ale lui Antipater și ale lui Archedemus.